Ultima schimbare făcută de Brewers Association în anul 2018, unde definiția pentru o berărie craft se limitat la cuvintele „mici” și „independente”, nu a rezistat nici ea foarte mult timp până să apară probleme.
Aceste două cuvinte, ca modalitate de definire, sunt perfecte doar dacă ești producător. Din start se pierde ideea de bere, iar în prim-plan se aduce tipul de afacere pe care o ai; nu mai e vorba de băutura pe care o produci, ci la ce scară o produci. Toate aceste lucruri ar fi evitate dacă am reuși să definim, în cele din urmă, ce e aceea o fabrica de bere artizanală, ajungând astfel – implicit – să definim și ceea ce e o bere artizanală.
Și totuși, ar trebui să luăm și să disecăm pe rând problemele care vin odată cu aceste
„etichete”. Până în momentul actual, elementul de bază din oricare definiție asociată cu berea artizanală este faptul că „fabrica de bere artizanală este o fabrică „mică” ”; de fapt, această trebuie să fie neapărat mică pentru a putea fi considerată o berărie artizanală.
Fabricile de bere artizanală chiar ajung să se mândrească cu faptul că sunt producători care oferă și produc bere în cantități mici.
În România, legal vorbind, prin o „mică fabrică de bere independentă se înțelege o fabrică de bere independentă din punct de vedere legal și economic de orice altă fabrică de bere și care folosește clădiri separate din punct de vedere fizic de orice altă fabrică de bere și care nu lucrează sub licență. Atunci când două sau mai multe mici fabrici de bere cooperează, iar producția lor anuală totală nu depășește 200.000 hl, aceste fabrici de bere sunt considerate o mică fabrică de bere independentă separată”.
Totul sună super bine până aici, dar nu trebuie să uităm că e mai bine să fim și realiști și
să luăm în calcul faptul că nu mai trăim prin 1800 și că nimic nu stă pe loc în jurul nostru. Ca producătorul să economisească timp și să producă suficient de multa bere cât să îți mențină piața satisfăcută, va fi nevoit să adauge echipamente noi care să-l ajute în producție.
Ca și consumatori, ne bucurăm să auzim că fabricile preferate au mai adăugat echipament sau că și- au mai mărit producția de bere. Ar fi absurd să le atragem atenția să aibă grijă cât produc că poate după nu mai pot fi numite „berării artizanale”.
A doua problemă ar fi cea a fabricii de bere „independentă”. A fi o berărie independentă
nu prea are de a face cu a fi o berărie artizanală. Atunci când asociațiile de berari folosesc cuvântul „independent” și sintagma „producător de bere artizanală”, o fac în scopul definirii unor parametri comerciali. Capitalul reprezintă interesul în afaceri, iar implicarea posibililor tăi parteneri (ca producător) în afacerea ta tinde să influențeze foarte mult rezultatul final al producției.
Spre exemplu, dacă îți țin o contorizare la câți litri de bere ar trebui să produci în
anul X și ce ingrediente ar trebui să folosești în produsele tale.
Brewers Association (BA) USA a definit cam ce ar însemna o berărie artizanală
independentă: „mai puțin de 25% din fabrica de bere artizanală este deținută sau controlată de către un membru al industriei de băuturi alcoolice care nu este el însuși un fabricant de bere artizanală”.
Asociația Producătorilor de Bere Artizanală (APBA) din România a fost înființată în 2016
și ca definiție a berii artizanale a adoptat – cum era și de așteptat – definițiile prezentate de BA USA, inclusiv procentajele după care BA se orientează pentru a explica ce este aceea o berărie artizanală independentă. În esență se consideră că independența de 75% față de investitorii macro este un motiv suficient de puternic pentru a încadra o berărie sub umbrela berăriilor artizanale.
Legal vorbind, în legislația noastră nu se stipulează care ar fi maximul de acțiuni deținute
de o terță parte în domeniul producătorilor locali de bere – 25%? 30%? 45%? 50%? La cât de des s-au schimbat definițiile în ultimi ani pentru a se mula pe ceea ce cere piața putem spune că mai multă confuzie a fost făcută decât vreo clarificare.
Consumatorul și impactul pe care îl are acesta
În fine, cu atâția termeni legali și definiții cu du-te-vino, asociațiilor le-a scăpat din vedere poate cel mai important element: consumatorul.
Lupta asta dintre berăriile macro și cele artizanale, care este cea mai bună definiție are să încadreze tot ceea ce este nevoie pentru a integra corect termenul de „producător de bere artizanală” pe piață și dacă e ok sau nu să ai acțiuni vândute la fabrici de tip macro. Au ignorat constant partea pentru care ei se tot luptă să se definească, și anume omul care, până la urmă, le cumpără produsele.
Oare chiar e un așa mare beneficiu pentru consumator în a avea o siglă pe sticla de bere care să spună că ești un producător independent de bere artizanală? Acest lucru le zice ceva despre calitatea produsului? Va asigura consumatorul că produsul este fabricat – în cele din urmă – corect sau va justifica prețul de la raft?
Trebuie să se realizeze faptul că acele criterii care sunt bune pentru diferențierea producătorilor între ei nu sunt aceleași cu care ar trebui să diferențiem produsele pentru clienți. Chestiile vagi, tehnice, tind să plictisească și să nu fie citite până la capăt de oameni.
Dacă am lua o pauză și ne-am gândi, adevărata problemă a „berii artizanale” este faptul
că oamenii știu și nu prea știu de ea. Dacă sunt întrebați, aceștia vor începe să îți recite șiruri de cuvinte memorate fără intenție de pe etichetele de bere sau din reclame sau din ce au auzit de pe la prieteni, mereu începând fraza cu: „sunt producători mici și independenți care produc bere după rețete tradiționale”… și bla-bla-bla.
Oamenii simplifică și explică lucrurile raportate la ei înșiși și cum au perceput ei experiența respectivă.
De cele mai multe ori, în urma acestor experiențe iau naștere abordări mai profunde și mai complexe, unde se face apel la anumite caracteristici pe care industria nici măcar nu le-a menționat. Dacă ne întoarcem un moment la definițiile pentru ce este aceea o berărie artizanală independentă putem observa faptul că nu este menționat în nici una dintre definiții nimic despre calitatea produselor, în timp ce orice consumator de bere artizanală îți va spune că bea acest tip de bere deoarece are un gust mai bun.
Ca băutori de bere consumatorii știu ce este aceea „bere artizanală”. Cu cât beau mai multe tipuri de bere, cu atât vor ști și vor ajunge să înțeleagă ce beau, chiar dacă nu tot timpul pot exprima în cuvinte acest lucru. Asociațiile sunt cele care creează confuzie de cele mai multe ori, prin definițiile lor comerciale, ajungând să creeze în interiorul consumatorului o paralelă care să rezulte într-un compromis dintre două definiții care se bat cap în cap.
Cu toate acestea elementul uman este cel care definește ceea ce este acela „artizanalul”. A
fi uman înseamnă a crea. De milenii oamenii au produs și construit cu propriile mâini tot ceea ce însemna produs de consum și chiar dacă abia recent am trecut la produsele realizate în fabrici mereu va fi acel dor lăuntric care atrage omul spre ceva autentic.
De asemenea, elementul uman se poate distinge foarte ușor în atitudinea berarilor
artizanali față de cea a producătorilor macro. Felul cum aceste două entități se raportează la noi ca și clienți diferă prin faptul că berăriile macro (și cam toate produsele corporatiste, de altfel) au ca și țintă mulțumirea unui număr cât mai mare de clienți într-un timp cât se poate de scurt.
Acest lucru are și defectele sale, precum eliminarea sau reducerea unor caracteristici inițiale și care erau de dorit la început. Procesul trebuie să fie unul discret, aproape inofensiv, deoarece nu vor să stârnească vâlvă, de aceea s-a și ajuns la comercializarea unei beri fade, fără nici un gust prea excepțional, care este ușor de uitat de îndată ce îți clătești gura cu niște apă.
În schimb, berea artizanală și-a propus altceva. A insistat și insistat până când a împins
toate granițele care ne înconjurau zona de comoditate și de confort, aducând după sine un pumn de arome care te lovește în față mai ceva ca Moroșanu și care îți dă o alarmă de trezire că e timpul să gândești în afara cutiei corporațiilor.