Renașterea, cel mai important curent în dezvoltarea Europei, a fost o mișcare puternic culturală de înflorire a literaturii latine și artei vizuale din perioada secolelor XIV-XVI. O curiozitate o constituie faptul că acest termen a fost folosit pentru prima dată în anul 1860 de către elvețianul Jacob Burckardt, pentru a descrie un nou mod de a face artă.
În imagine, Santa Croce, Florența, arhitectură ce respectă proporția de aur
Emanciparea țărănimii, cât și pierderea supremației economice a nobilimii au încurajat o expansiune comercială, având ca rezultat mari descoperiri geografice. Pe fondul acestor mari descoperiri, se observă crearea unui nou ideal în ceea de privește individul. Este vorba de cunoaștere, iar la baza acesteia stau umaniștii care abordează o manieră optimistă -o pot numi chiar romantică- de exprimare vizuală.
Sfârșitul al Evului Mediu, ceea ce înseamnă nu mai mult de 1500 de ani fără vre-o evoluție culturală, dar cu o credință neîndoielnică în divinitate, par să fi luat sfârșit; Renașterea este un răspuns rațional la tradiție și credință.
Din punct de vedere filozofic, se dezvoltă o orientare anti-scolastică și totodată un fel de individualism neoplatonic. Cu alte cuvinte, societatea dezvoltă o pasiune intelectuală…
În arhitectură interioară apare fresca, un nou tip de basorelief și sculptura postament. Fresca este o colaborare strânsă între artist și zidar. Aceasta este o formă de materializare a sufletului în 3 straturi, primul de tencuială granulată, numită mortar, iar al doilea de tencuială poroasă, numită arricio. Ultimul strat de tencuială fină se îmbină cu pictura realizată și se usucă laolaltă.
Michelangelo, Capela Sixtina, Vatican, sectiune centrală de frescă
Michelangelo, Bătălia centaurilor, Florența
Basorelieful este o sculptură bidimensională a cărei adâncime este redată prin treceri rotunjite de la contur la fundal. Ce este diferit față de Antichitate și Ev Mediu din puncte de vedere vizual, este că la final se crează o iluzie între lumină și umbră a formei.
Sculpturile postament au rolul de a potoli febra artistului și aviditatea sentimentală a spectatorului, favorizând un fel de dezvoltare imorală din punct de vedere creștin. Pictura nu doar că va compensa nuditatea zidurilor și absența vitraliilor, dar va crea o trecere de la clar la obscur, rezultând forma renașcentistă.
Michelangelo, Mormântul lui Lorenzo, duce de Urbino, Florența