Aventura din concediul de vara

Azi o sa iesim din nou din decor.Initial mi-am dorit ca scriu pe acest blog numai despre muzica, gandindu-ma ca e singurul domeniu, care ma pasioneaza cu adevarat si despre, care as putea scrie. Ei bine, ieri am realizat ca pot scrie despre  multe alte lucruri, care imi plac sau pe care le-am trait.

Postul de azi o sa fie despre aventura din concediul de vara, mai jos o sa intelegeti de ce spun asta:P.

Ca si orice alt om normal ne-am hotarat sa plecam in concediu la mijlocul luni august, fix in saptamana cu mini concediul de Sfanta Maria, ce miscare inteligenta imi spunem eu, nestiind ce va urma.

Am plecat dis -de -dimineata in 12 august,doi nebuni si o masina, prima destinatie propusa fiind Transfagarasan. Undeva pe la ora 11 eram deja la urcare pe Transfagarasan si faceam prima oprire, sa vizitam Cetatea Poenari. Vazusem anterior la o colega, ca a fost aici si am spus sa urcam si noi sus, nestind ca ne astepta 1480 scari de urcat:)). La final, am spus ca a meritat efortul celor aproape 1500 de scari urcate si febra musculara din ziua urmatoare, dar mi-a prins bine efortul. Sus am vazut una dintre cele mai frumoase privelisti din concediu, mai jos va las poze, ca sa va convingeti si daca pe viitor treceti pe acolo sa nu ocoliti acest obiectiv turistic, va spun sincer ca merita efortul depus de a urca.

La scurt timp dupa ce am parasit Cetatea Poenari, am poposit la Barajul Vidraru si lacul de acumulare Vidraru.O bijuterie arhitecturala lasata mosetenire Romaniei de catre Ceausescu.

Urmatoarea oprire a fost la  o cascada mica dar foarte cocheta, de pe drum. De altfel pe intregul celor 100 de Km, pe care ii are Transfagarasan-ul regasiti foarte des astfel de mici cascade naturale.

Intr-un final, am ajuns si noi aproape de cota 2000 a Transfagarasan-ului, undeva la 3-4 km de Lacul Balea, aici a inceput aventura. Nestiind ce ne asteapta ne-am pregatit subtil de drum cu putin mancare si doua sticle de apa, dar era trecut de ora 3 si noi nu luasem pranzul, pe care il aveam programat sa-l luam la Lacul Balea. Numai ca nu intodeauna socoteala de acasa se potriveste cu mersul, am inceput sa circulam bara la bara si asa am tinut-o timp de aproape 3 ore jumatate, pana am ajuns sus la parcarea de langa lac. Deabea atunci intelesem de ce sa circulat asa.Sus sunt destul de putine locuri de parcare cu plata si foarte multi alegeau sa parcheze pe marginea drumului ingreund circulatia. Cu putin noroc am prins un loc de parcare si am luat-o la pas sa vizitam zona si sa mancam ceva.

Desi zona era plina de turisti era asa liniste, m-am simtit de parca eram in rai, exact asta a fost senzatia.La anul imi doresc sa vizitez mai mult zona si sa ajung sus la Lacul Capra.

Am luat masa, in cea mai superba zona vizitata pana acum, asta e clar, cu Lacul Balea la picioare.

Usor, a trebuit sa parasim zona dupa vreo 3 ore petrecute acolo, pentru ca era deja trecut de ora 19:00 se intuneca si riscam sa nu mai prindem vestitele serpentine de pe Transfagarasan pe lumina.

De aici incepe aventura, noi am plecat la drum bazandune-ne numai pe cazare, pe care o aveam incepand de marti la mare. Ne-am lasat purtati de drum gandindu-ne ca o sa ne gasim cazare la poalele Transfagarasan-ului sau undeva in apropiere, numai ca nu a fost deloc asa. Am oprit la fiecare pensiune posibila si primeam acelas raspuns ca nu au camere disponibile, asa am tinut-o pana am ajuns in Fagaras, unde ne gandeam ca avem mai multe posibilitati dar nu a fost asa.

Dupa o zi foarte solicitanta in care ne-am trezit la ora 4 dimineata sa plecam, singurul lucru la care visam, era un pat si un dus cald, pe care nu il gaseam sub nici o forma niciunde.Tinand cont ca era sambata seara si ca mai era si mini- vacanta la romanii trebuia sa ne gandim si sa ne aranjam cazarea de dinainte de a pleca la drum.

Chiar daca eram obositi, am decis sa ne continuam drumul, inca 80 km pana la Brasov, care era oricum urmatoarea oprire. Zis si facut, imi aduc aminte de parca a fost ieri, faptul ca era ora 23;30  si inca de la intarea in oras am inceput sa oprim la toate pensiunile si hotelurile posibile si culmea nimeni nu avea loc. Mai tarziu am inteles si de ce, cand un portar ne-a spus ca nu mai fac cazari dupa ora 22. Dupa mai mult de 20 de unitati de cazre, in care nu am gasit nimic am decis sa parcam undeva si sa dormim in masina, ce sa mai o adevarata aventura. Oboseala si-a spus cuvantul asa ca chiar si bancheta din spate care mi-a fost drept pat in noaptea acea a fost foarte buna.

Era Duminica dimineata, undeva aprope de ora 8 si noi eram cu siguranta primi turisti din Brasov, cand deabea se ivisera zori si nu era deschis absolut nimic in centrul orasului.Noi doi si foarte multe pisicute, am ramas chiar foarte uimita de cate pisicute am vazut acolo.

Cu putin noroc, mai tarziu ne-am pus pe dat telefoane si ne-am gasit cazare in Brasov unde planuiam sa ne petrecem ziua si noaptea de duminica.Dupa un dus si un somn bun, am luat-o la pas prin Brasov.

Nu am decat cuvinte de lauda pentru acest oras, e locul unde natura patrunde direct la tine in casa, acum bineinteles ca asta se intampla cu cateva riscuri, pe care locuitori si le asuma.

Seara ne-a prins o ploaie de vara, absolut superba in centrul vechi la o terasa.Asa ca, am fost nevoiti sa luam un taxi pana la pensiune. Apropo daca aveti nevoie de cazare in Brasov, recomandam cu drag Casa Floraly, gazde si conditi foarte bune/pret.

In dimineata zilei de 14 august, era inca mini concediu la romanii, asa ca inca se circula greu pe drumurile patriei. Eu mi-am dorit foarte mult sa vizitez Castelul Bran zis si facut, daca tot eram prin zona. In 1 ora jumatate, maxim am fost la Bran.Dupa celebra goana dupa parcare, si dupa ce am stat la o coada foarte lunga la intrae am reusit sa intram in castel.Nu mare mi-a fost mirarea, cand la intrare am dat de toate natile posibile si imposibile de la chinezi pana la mexicani,unguri si sarbi.Poate si datorita mini vacanteti castelul a fost foarte aglomerat, desi se intra doar pe grupuri deabea puteai sa te misti si sa faci poze.Pe vitor imi propun sa merg sa-l vizitez int-o zi mai putin aglomerata.

 

In continuare ne-am urmat traseul care ne ducea la mare, dar asta o sa va povestesc in urmatoarea postare, cred ca v-am ametit destul deocamdata.

Pe curand,

RRA