Poți să primești infinite feluri de cadouri de ziua ta. Unul singur e însă cel pe care poți să ți-l faci singur: grija pentru sănătatea ta.

Iar anul acesta m-am decis să-mi fac cel mai prețios cadou, pe care nu mi-l poate face nimeni: SĂ MĂ LAS DE FUMAT!

Totul a început cu luni (ani…) în urmă. La fiecare revelion în ultimii 35 de ani, mi-am promis că în noul an mă las de fumat. 35 sunt mulți ani, și tot atâtea revelioane. Trebuie să recunosc că nu mi-a ieșit niciodată de revelion. Dar am reușit de câteva ori, fără ajutor de afară, ci doar cu voința proprie. Ceea ce vă recomand călduros și vouă.

În iunie 1997 (nu mă întrebați de ce!), am zis GATA: așa pur și simplu, și nu am mai pus țigară în gură timp de 6 ANI!! În 2003 am zis că trag un fum, că oricum o să mi se facă rău și nu mă mai reapuc în veci. Știți cum e cu mersul pe bicicletă? Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, pufăiam ca un turc! Am ajuns iarăși la un pachet pe zi.

Au trecut de atunci 14 ani de fumat serios, adică cel puțin un pachet pe zi. Nu sunt chiar dusă cu pluta, știu cât rău îmi dăunează sănătății, dar mai ales buzunarului, însă nu am reușit să mă opresc.

Dar a venit ziua mea și mi-am dorit un cadou inedit, pe care nu poate să mi-l ofere nimeni. Și răspunsul era: SĂ MĂ LAS DE FUMAT.

Ideea îmi încolțise în creier mai devreme, dar așteptam momentul potrivit. Se pare că se întâmplase ceva undeva, că în 1 decembrie am fumat o țigară la cafea, apoi pe a doua am stins-o la jumate… Deja mă pregăteam, dar testam dacă sunt în stare. Și DA, M-AM LĂSAT DE FUMAT DE ZIUA MEA! Sper să nu recidivez…

La mulți ani și vouă!