Despre Jazz și alte chestii vesele

Eu când aud Jazz, nu mă gândesc la muzică, ci la el:

El e Jazz, un bătrânel de aproximativ 10 ani, și a apărut în viața noastră acum aproximativ un an. Cel mai frumos an de până acum aș îndrăzni să spun. Sper că dacă ar putea vorbi și el ar spune același lucru.

Am iubit dintotdeauna câinii, de mică am fost înconjurată de ei, și mare fiind nu aveam de gând să schimb asta. Am hotărât că îmi doresc un câine chiar daca stau la apartament. Știam din start că nu voi cumpăra unul, ci îl voi adopta, însă nu știam exact ce anume caut. M-am apucat să caut pe Internet pe toate paginile de adopție, însă am hotărât să mă opresc doar când simt conexiunea aia specială. Am dat peste o mulțime de cățeluși simpatici, însă nu am simțit acel ceva. Asta până ce l-am văzut pe el. A fost de ajuns o singură poză, și am știut, el e. Am discutat, am trecut peste perioada de probă, am făcut cele necesare și a rămas în familie.

Jazz nu a avut o viață tocmai bună înainte, a fost ținut în lanț, neglijat și lipsit de afecțiune. Au urmat apoi câteva luni de încercări, Jazz voia să muște, era irascibil și extrem de precaut, însă cu răbdare și iubire am reușit să le depășim.

Acum, am un Jazz iubitor, vesel, blând și liniștit.

La câți mai mulți ani, bătrâne!