Salutari,
Astazi o sa va vorbesc despre cainele meu, o minune de catel; si nu spun asta doar pentru ca este al meu ci pentru ca asa este..oriunde merge si el face senzatie, este in centrul atentiei si este cel mai rasfatat.
Intotdeauna mi-am dorit sa am animalul meu de companie , dar care sa poata sta cu mine in casa, care sa aiba voie sa stea in pat, sa se alinte dimineata si sa ne imaprtasim dragostea reciproca.
Cat am fost mica am avut toate animalele domestice prietene deoarece bunica avea o curte si o gradina generoasa iar eu puteam sa stau cu ele de dimineata pana seara…dar seara interevenea problema mea si anume ca nu puteam baga niciun animalut in casa. A fost suferinta mea din copilarie si nu intelegeam de ce nu am voie sa bag iedul in casa sau puisorii de gaina.
Dupa a urmat adolescenta si parintii au considerat ca nu am timp sa ma ocup de un animal de companie… Pana cand intr-o zi, cand eram deja la facultate si am considerat ca sunt suficient de responsabila si ca pot avea un caine; si de 3 ani il am pe Achi, cel mai minunat catel. El este parte din viata mea, este mai mult decat un prieten, este un mebru al familie.
Achi este un bichon havanez, de 3 ani, o mogaldeata mica si plina de energie. Cred ca ar fi trebuit sa-I pun numele “Fericire” deoarece umple casa de bucurie si entuzism. Il iubesc atat de mult incat nu ma pot vedea fara el si nu este obisnuinta cu el, este dragostea reciproca pe care o avem unul fata de celalalt.
