Category: Ganduri

Noi experiente in noul oras.

11 Comments

Hey guys,

M-am gandit sa povestesc despre noile responsabilitati pe care mi le-am propus odata cu mutarea in noul oras. Un oras in care nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca voi locui, dar am acceptat noua provoacre. Stiam de cand eram in Bucuresti la ce ma voi inscrie la master, ma refer ca stiam specializare, dar nu ma gandeam ca trebuie sa schimb orasul. Si cand totul a  devenit concret m-am panicat deoarece nu mai stiam unde imi voi continua studiile. Si asa am aflat ca exista specializarea la care voiam eu sa dau si in Timisoara.

Dupa ce am terminat cu partea de studii si cu acomodarea in noul oras, m-am gandit ca trebuie neaparat sa-mi iau un job. Nu mai puteam continua sa fiu intretinuta de parinti. Si am inceput maratonul interviurilor, dar era doar un maraton fara niciun rezultat pozitiv. A inceput panica si teama ca eu nu sunt suficient de buna si ca nu voi reusi sa ma angajez. Nu mai suportam ideea de a sta in casa fara sa fac nimic.

Cand in sfarsit am fost acceptata la unul dintre joburile pentru care aplicasem si pe care il vedeam jobul visurilor mele, mi-am dat seama dupa putin timp ca nu este ceea ce imi doresc si ca eu nu vreau sa fac asta, de aceea mi-am si dat demisia dupa 2 luni. Am preferat sa ma intorc acasa decat sa fac ceva ce nu imi placea. Dar dupa nici o saptamana panica si plictiseala au revenit si iar am inceput maratonul interviurior.

Dupa alte cateva interviuri am fost acceptata la actualul job. Am fost extrem de speriata de faptul ca nu mai lucrasem intr-un departament tehnic. Am avu multe angoase pe care le-am depasit. Nu a fost deloc usor deoarece totul era nou pentu mine, dar absolut totul.

Jobul actual m-a motivat si o face in continuare sa-mi depasesc conditia, sa invat lucruri noi la care nu le dadeam nicio sansa, sa cunosc oameni noi, sa calatoresc in locuri noi. Ma motiveaza sa evoluez atat pe plan profesional ca si pe plan personal, sa fiu mai buna in tot ceea ce fac.

Asta e o poza de la prima petrecere a companiei la care lucrez din Timisoara:2l

Timisoara, noua mea casa.

8 Comments

Hello,

Asa cum v-am mai spus si in alt articol eu m-am nascut si copilarit in Vrancea, am facut facultatea in Bucuresti si cred eu, m-am stabilit Timisoara. De ce spun “cred”? -Pentru ca inca nu sunt 100% convinsa ca aici vreau sa raman definitiv. Inca imi este dor de Bucuresti, inca ma gandesc ca imi place la nebunie Brasovul, ca sunt foarte departe de familia mea.

Va intrebati cum am ajuns tocmai in Timisoara de la 600 de km? Hmm… cred ca asa a trebuit sa fie; asa a trebuit sa fie etapa asta din viata mea. Daca m-ati fi intrebat acum 3 ani unde o sa  fiu acum as fi spus cu siguranta ca voi ramane in Bucuresti. Eh..uite ca nu a fost asa si am plecat de acolo, dar am plecat parca prea departe.

Cred ca o parte din mine voia sa plece din Bucuresti. Toata agitatia din jurul meu ma intrista. Toata lumea grabita si incruntata din jurul meu ma ingrijora; nu voiam sa fiu si eu la fel. Aveam nevoie de un oras mai relaxat, de oameni mai relaxati. Dar cum am spus, o parte din mine voia asta, cealalta parte voia sa ramana, ii era bine in agitatie, incojurata de toti prietenii.

Cred ca marea mea problema a fost faptul ca mi-am lasat toti prietenii acolo. Inca sufar dupa asta. Stiu ca viata continua si ca trebuie sa-ti faci prieteni noi, dar eu nu am reusit inca. Cred ca mintea mea s-a blocat si refuza sa fie deschisa la noi prietenii. Ma refer la acele prietenii de suflet in care poti fi tu fara sa fii judecat ci doar incurajat.

Lucrul care ma framanta foarte tare este ca acum o parte din mine refuza sa plece din Timisoara si nu stiu de ce. Nu am nicio explicatie. Gandurile ca vreau sa plec de aici sunt din ce in ce mai dese, dar ceva nu ma lasa. Voi lasa lucrurile sa decurga natural si vom vedea ce va urma.