Hey guys,

M-am gandit sa povestesc despre noile responsabilitati pe care mi le-am propus odata cu mutarea in noul oras. Un oras in care nici prin gand nu mi-ar fi trecut ca voi locui, dar am acceptat noua provoacre. Stiam de cand eram in Bucuresti la ce ma voi inscrie la master, ma refer ca stiam specializare, dar nu ma gandeam ca trebuie sa schimb orasul. Si cand totul a  devenit concret m-am panicat deoarece nu mai stiam unde imi voi continua studiile. Si asa am aflat ca exista specializarea la care voiam eu sa dau si in Timisoara.

Dupa ce am terminat cu partea de studii si cu acomodarea in noul oras, m-am gandit ca trebuie neaparat sa-mi iau un job. Nu mai puteam continua sa fiu intretinuta de parinti. Si am inceput maratonul interviurilor, dar era doar un maraton fara niciun rezultat pozitiv. A inceput panica si teama ca eu nu sunt suficient de buna si ca nu voi reusi sa ma angajez. Nu mai suportam ideea de a sta in casa fara sa fac nimic.

Cand in sfarsit am fost acceptata la unul dintre joburile pentru care aplicasem si pe care il vedeam jobul visurilor mele, mi-am dat seama dupa putin timp ca nu este ceea ce imi doresc si ca eu nu vreau sa fac asta, de aceea mi-am si dat demisia dupa 2 luni. Am preferat sa ma intorc acasa decat sa fac ceva ce nu imi placea. Dar dupa nici o saptamana panica si plictiseala au revenit si iar am inceput maratonul interviurior.

Dupa alte cateva interviuri am fost acceptata la actualul job. Am fost extrem de speriata de faptul ca nu mai lucrasem intr-un departament tehnic. Am avu multe angoase pe care le-am depasit. Nu a fost deloc usor deoarece totul era nou pentu mine, dar absolut totul.

Jobul actual m-a motivat si o face in continuare sa-mi depasesc conditia, sa invat lucruri noi la care nu le dadeam nicio sansa, sa cunosc oameni noi, sa calatoresc in locuri noi. Ma motiveaza sa evoluez atat pe plan profesional ca si pe plan personal, sa fiu mai buna in tot ceea ce fac.

Asta e o poza de la prima petrecere a companiei la care lucrez din Timisoara: