Scopul acestei postări nu este de a convinge pe cineva de beneficiile cititului. Această postare este pur și simplu experiența mea personală, pe care am decis să o împărtășesc.

Încă din primii ani de școală pot spune că m-am diferențiat de colegii mei. Nu o spun cu intenția de a mă lăuda, însă am observat rapid că am o afinitate pentru lectură. Nu mai țin minte dacă știam să citesc înainte să încep școala, dar părinții îmi povesteau că pe la 2-3 ani obișnuiau să îmi pună în față câte o carte cu susul în jos, iar eu întotdeauna o întorceam. Asta trebuie să fi însemnat ceva, nu? Habar nu am.

Ideea e că am descoperit în primii ani de școală cititul. V-aș spune care a fost prima carte citită, însă chiar nu țin minte. Probabil ceva pentru copii. Cum eu am urmat școala în limba maghiară, primele interacțiuni cu cărți au fost în această limbă. Țin minte una cu precizie, probabil printre primele, care se numea Csipike, piticul uriaș (trad. maghiară). Este o carte pentru copii, cu multe imagini frumoase, însă și cu text adecvat limbajului celor ”la început de drum”.

 

La scurt timp am început să citesc romane. Unul dintre primele, dacă nu chiar primul, s-a numit Cele două Lotti (trad. maghiară). Nu mai rețin nimic din acțiune, însă știu că mi-a plăcut, și mai important, mi-a deschis și mai mult apetitul pentru lectură. Am descoperit cât de interesant poate fi un univers imaginar, cât de captivante pot fi poveștile acelea și cât de multă plăcere îmi face să mă afund cu totul într-o lume fictivă. Deseori m-au ajutat în fața sentimentelor de singurătate pe care le-am avut, alteori pur și simplu au reprezentat o oază de liniște, relaxare, fericire. Nimic nu se compară cu sentimentele pe care ți le poate stârni o carte cu adevărat bună, suspansul pe care îl poate crește în tine, încât îți este realmente imposibil să te oprești din citit. Au urmat multe alte cărți, am descoperit alte genuri, alte stiluri.

Acum am o bibliotecă personală în continuă creștere, de care sunt foarte mândră. Pot spune că mi-am achiziționat majoritatea cărților din bani proprii. Am ”vânat” mereu cele mai bune prețuri și am comandat online, pentru că acela este mediul cel mai puțin costisitor. Îmi doresc o bibliotecă bogată (chiar dacă nu prea mai am loc de depozitare), care să reflecte dragostea mea față de aceste comori.

Mărturisesc că în copilărie alocam mai mult timp lecturii, acum totul se învârte într-un ritm atât de alert, încât sunt deseori acaparată de alte lucruri din mediul online. Încerc să le fac față și să nu mă las ademenită în capcanele internetului, dar este greu. Cu toate acestea, lectura va rămâne întotdeauna cel mai drag hobby al meu.