Sigur ai auzit despre cărțile autoarei Irina Binder, care au provocat mare vâlvă în anii precedenți. Este vorba despre „fenomenul” Fluturi, o trilogie care a atins culmile succesului în materie de cărți. Dacă nici acum nu îți sună cunoscut, înseamnă că ești un exemplat unic, sănătos și întreg la minte al umanității. Glumesc. Dar adevărul e că a fost într-adevăr mare tam-tam pe vremea aceea. Atât de mare încât a ajuns și la mine vestea. Nu a fost prea greu, pentru că aproape zilnic intru pe elefant.ro pentru noi descoperiri în materia de cărți. Am mai scris despre afinitatea mea pentru cărți într-un articol precedent, pe care îl poți accesa aici.

Revenind la Fluturi, recunosc că am fost curioasă. Nu din prima, pentru că primul impuls al meu este să nu mă las influențată de aceste Bestsellere, mult prea comerciale. De regulă, las să treacă un timp și abia când forfota de domolește, atunci decid să îmi cumpăr și eu. 😀 mă simt rebelă așa. Haha.

Nu pot să neg că nu mi-a plăcut. Cu toate că adesea m-am înfuriat atât de tare și m-am simțit atât de scârbită, încât îmi venea să arunc cartea din mână. Trebuie să vă spun puțin din acțiune pentru a înțelege, însă foarte succint.

Personajul principal, o fată pe nume Irina (care cred că se dorește a fi întruchiparea autoarea într-un anumit mod), ajunge să se îndrăgostească de un bărbat nepotrivit pentru ea. Naivă și mult prea sufletistă, se mută în casa lui la puțin timp. Prima problemă este că acest băiat se poartă cu ea în ultimul hal, cea de-a doua este că Irina este incapabilă să iasă din această situație. Pur și simplu se lasă umilită, bătută și batjocorită de acel bărbat. A reușit să îmi transmită niște sentimente de neputință ale femeii, sacrificiile pe care este în stare să le facă pentru ca celorlalți să le fie bine, însă ea suferă teribil în tot acest proces. Nu mi-a plăcut faptul că m-a făcut pe mine, femeie, să mă simt extrem de prost. M-am simțit revoltată, nedreptățită și pusă la zid în timp ce citeam. Cartea a accentuat foarte tare această încercare disperată de scăpare a femeii dintr-o situație fără ieșire. Nu mi-a plăcut felul în care a fost conturat personajul principal, toate slăbiciunile, naivitatea, sensibilitate prin care ar fi trebuit să devină mai plăcută cititorului, pe mine m-au enervat la culme, pentru că nu au fost câtuși de puțin realiste. Și să nu mai menționez toate acele calități impresionante, care au transforma-o într-o adevărată eroină. Înțeleg scopul și înțeleg și mijloacele, dar pentru mine a fost trasă de păr toată narațiunea celor trei volume. Prea multe situații ciudate, cu oameni perverși, cu întâmplări din filme SF.

Totuși, nu pot să spun că nu au existat și părți bune, care să merite osteneala. Există o poveste de dragoste foarte frumoasă (parcă prea frumoasă pentru a fi reală), care pe mine m-a ținut cu sufletul la gură. Și cred că asta ar fi singurul aspect pentru care aș recomanda lectura. Ahh, și să nu uit de toate scenele de sex care s-au derulat, un adevărat deliciu pentru imaginație.  😊)

În concluzie, nu recomand trilogia Fluturi. Consider că se poate obține efectul scontat printr-o narațiune mai realistă și printr-un erou mai echilibrat din toate punctele de vedere.

Totuși, dacă iubești poveștile de dragoste idilice, poate ți-ar plăcea. În rest, eu aș zice PAS.