Alimentaţia îţi afectează toată viaţa, nu doar silueta

December 18, 2018Leave a comment

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_mastodonIcon_order" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 1826

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_riaIcon_order" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 1827

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_inhaIcon_order" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 1828

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_inha_display" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 1919

Ştiu cum stă treaba cu alimentaţia, micul dejun obligatoriu, ce-i bine de evitat, ce-i bine de “înfulecat”. De cele mai multe ori, aveam un stil de viaţă sănătos. Încă am. Aproximativ … Ştiţi şi voi cum e, multă muncă, puţin timp de respiro, “nema” pauză de masă. Gatrita a apărut şi atunci am început să regret anumite decizii neinspirate şi să fiu ceva mai atentă cu mine.

Nu am avut niciodată probleme cu kilogramele, dar în anumite perioade, aveam fluctuaţii, dar nu vizibile. Mulţi mă întreabă ce mănânc şi cum fac să slăbesc dacă nu mă mai simt confortabil în pielea mea.

Ei bine… câteva reguli de bun simţ

Nu te gândi că vrei neaparat să slăbeşti. Gândeşte-te mai degrabă că ai un corp de care trebuie să ai grijă. Un corp în care să te simţi bine.

Mâncarea există ca să trăieşti. Nu neaparat ca să te facă fericit/ă. Nu sări NICIODATĂ peste micul dejun. Uşor de zis, greu de făcut. Uneori, mâncarea este ca o capcană.

Pont: atunci cânt îţi vine să ronţăi, găseşteţi o activitate – plimbă-te, sună un prieten. E foarte posibil ca această poftă de ronţăit să apară din cauza plictiselii.

Încearcă să mănânci la ore fixe! Ehhh, de asta nu ţin cont nici eu, dar poate aşa mă mai oblig şi eu la niste reguli 🙂

ce mâncăm? Fii creativ, mănâncă variat.

Cam ce mănânc eu:

Dimineața.

. Bea apă !!!!!!

cereale integrale cu un iaurt – poți adăuga un pic de miere, semințe de dovleac
smoothie (nutribullet deştept!) cu cereale integrale, cacao și lapte de migdale (dacă îți place) sau lapte de vacă sau iaurt. Poți pune și fructe întregi, banane, dar și piersici sau caise, să nu le storci, e mai sățios și mai sănătos.
un pahar de kefir (cu grăsime, nu dietetic!)
o felie de pîine cu somon afumat și capere / măsline
un ou fiert cu o felie de pâine, roșie sau castravete
humus

Prânz și cină:

ceva carne la grătar sau la cuptor și niște legume
pește ( eu prefer somon). Merge cu ceva orez
salate
ciorbe și supe!!!
cuburi de cartof dulce cu feta (și cu măsline merge) la cuptor

Dacă reușiți să țineți un echilibru, o să vă puteți bucura de excepții și vor fi muuuult mai delicioase. Merge şi un hamburger, un meniu mare la un fast-food preferat, o înghețată. Dar excepția e excepție, da?????

Tot pe tema alimentaţiei, vă recomand să urmăriţi un interviu cu Mihaela Bilic, medic nutriţionist. Câteva sfaturi pentru o viaţă echilibrată:

Please follow and like us:

Despre mine

December 18, 2018Leave a comment

Cel mai greu este să vorbeşti despre tine. Despre cine eşti, defecte şi schimbări.

Eu sunt un mini-reporter. Iubesc ceea ce fac, iubesc oamenii şi iubesc faptul că pot ilustra poveşti frumoase. Iau interviuri, am emoţii şi învăţ să trec peste ele. Am mai învăţat că e bine să ieşi din zona de comfort, oricât de înfricoşător ar fi.

Şi aş putea să spun ca am încercat, atunci când colegul meu, Florin Bodin, m-a chemat să îi dau un interviu, referitor la parcursul meu profesional şi studenţie.

Foarte pe scurt, am avut o studenţie în care am învăţat, am muncit, iar distracţia a fost pe locul 3. Nu ştiu dacă am făcut bine sau rău, vă las pe voi să judecaţi asta. 🙂

Mai jos regăsiţi interviul şi tare m-aş bucura să îl urmăriţi!

Please follow and like us:

Cum m-am vindecat de divorţul alor mei?

December 18, 2018December 18, 2018Leave a comment

În iunie, când vacanţa venea, sesiunea trecuse, iar eu mă pregăteam de o binemeritată escapadă, ai mei au divorţat. Desigur, nu a fost o surpriză, ci ceva extrem de previzibil, dar chiar şi-aşa, emoţiile negative, tristeţea, confuzia nu au întârziat să apară.

Mă pregăteam de cca un an de acest moment, dar când el a ajuns, descopeream că eram complet nepregătită. Nu mă puteam aduna nici pentru bagaje. Dar mai pentru o nouă etapă. Desigur, pentru mine a fost ceva mai greu, am trăit, locuit cu părinţii dintotdeauna şi încă o mai fac, parţial.

Am plâns atunci când nu m-a văzut nimeni şi am zâmbit atunci când m-au văzut toţi, pentru că nu mai era timp de amărăciune.

Cred că după divorţ am devenit o altă persoană. În primă fază, una nesigură, frustrată, irascibilă. Cu multe semne de întrebare. Nu mă înţelegeam nicicum cu mama, iar pe tata îl evitam. Nu de supărare, pentru că am înţeles perfect motivele separării. Pur şi simplu, aşa încercam să mă vindec. Nu ieşeam deloc. Maxim până la Profi şi înapoi.

Dar cum am luptat pentru vindecare?

Am mers la sală. Cu chef, fără chef, cu lacrimi în ochi şi fără. Am muncit pentru mine, că-i bine să slăbeşti şi să tonifiezi. Am lăsat supărări şi frustrări odată cu sudoarea antrenamentelor grele.

Cum ajută mersul la sală tratarea suferinţei, depresiei?

“Cercetătorii de la Universitatea din Rochester, SUA, au pus 40 de femei ce sufereau de depresie să facă sport aerobic (mers pe jos, ridicat greutăţi şi alergare), de trei ori pe săptămână timp de 8 săptămâni. In paralel au studiat un grup de femei ce aveau aceleaşi simptome ale depresiei, dar care erau sedentare.

La finalul testului, sportivele au înregistrat rezultate bune la testele standard pentru depresie. Din păcate nu de aceleaşi rezultate s-au bucurat şi femeile din grupul sedentarelor. După un an, s-au reluat testele, iar cercetătorii au observat că femeile ce au continuat să facă sport nu au înregistrat o revenire a simptomelor depresiei.” (https://www.csid.ro/diet-sport/sport/transpira-si-scapa-de-depresie-10522257).

Recomand mersul la sală. Ajută din toate punctele de vedere şi zău că n-ai nimic de pierdut. 🙂

Vă las şi un interviu pe tema separării pe care eu l-am găsit cercetând subiectul divorţurilor şi traumelor apărute odată cu el.

Please follow and like us:

Ne lăudăm, ori ba?

December 18, 2018December 18, 2018Leave a comment

Tu te lauzi cu relaţia ta pe Internet?

#couplegoals, “te iubesc până la cer şi înapoi”, “iubi”, “baby”, “5 luni…1 an…50…”

Sunt ei mai fericiţi ca noi? Sau… sunt ei atât de fericiţi precum par? Atât de des? Tot timpul?

Este oare vorba de curaj atunci când îţi strigi iubirea-n gura mare?

Acest articol nu are ca scop răspunsul la vreuna din întrebările de mai sus. Cred că dacă aş reuşi să ofer răspunsuri, aş deveni TED speaker :)))

E încercarea mea de a înțelege de ce oamenii se comportă atât de diferit în public referitor la relația lor. Evident, nu mă refer la cei care anunță că s-au logodit sau căsătorit. Până la urmă asta se întâmplă o dată sau de câteva ori într-o viață şi merită postat. Mă refer la … știți-voi-ce, postările alea de dragul postărilor, inimioare şi iubire pe net cât încape.

Potrivit unui studiu din anul 2014, oamenii aleg să posteze mai mult despre relația lor atunci când se simt nesiguri pe sentimentele celuilalt. Evident, nu e valabil în toate cazurile. E doar o statistică.

Majoritatea dintre noi, atunci când ieşim în oraş dăm check-in. Sau la sală şi mai punem şi o poză. Poate mai adăugăm şi câte calorii am dat jos la acest antrenament.

Dar oare cum e cu relaţiile? Ne ajută oare un like să ne privim altfel partenerii? Să îi preţuim mai mult? Ne ridicăm mai fericiţi din pat gândindu-ne că X sau Y ne invidiază?

Concluzia ar fi că oricât de enervant ar fi, afișarea unui cuplu pe Internet este un semn de fericire și alimentează mulțumirea. Cine n-are cu cine să se pozeze, să-și găsească, nu? 🙂

Totusi,părerea mea despre această nevoie de a-ţi arunca viaţa în spațiul public seamănă cu nevoia de a consuma cofeină ca să te trezești. Tot mai sănătos este să îți găsești propriile resurse în loc să apelezi la factori externi, care ar putea dispărea oricând.

Dacă tot urmăresc conferinţele TED, vă arăt o prezentare interesantă pe tema social-media, care mie chiar mi-a dat de gândit. Poate încerc şi eu o pauză de la lumea virtuală, măcar pentru câteva zile. Zic şi eu…

Please follow and like us:

Naturaleţe în social-media

December 17, 2018December 18, 2018Leave a comment

“Trebuie să fi naturală!”

“Nu mai pune fond de ten!”

“Nu ai coşuri. Nu se văd.”

Cam de câte ori ai auzit aceste expresii? Eu, cel puţin, de foarte, foarte, foarte multe ori. Şi sincer (de cele mai multe ori) nu mă ajutau prea mult. Puterea, încrederea vin dinăuntrul tău.

Problema acneei este una mult mai amplă decât majoritatea dintre noi/voi aţi putea înţelege. Mă confrunt cu problema coşurilor de la vârsta de 11 ani. A fost şi este cumplit – să nu găsesc puterea de a privi în ochi omul de lângă mine, să nu pot ieşi din casă fără măcar puţin fond de ten pe faţă, sa refuz să merg la plajă pentru că nu aş putea sta fără pic de fond de ten, etc, etc, etc. Este o traumă.

Totuşi, în cadrul acestui articol nu voi înşirui povestea vieţii mele cu acneea şi nici povestea depresiei care a venit odată cu ea, ci voi prezenta câteva din produsele care, pe mine, mă ajută în continuare foarte mult.

Aş începe totuşi cu idee că, de la 11 ani, merg la dermatolog -dr. Daniela Zaharia, care treptat a devenit şi un medic psiholog pentru mine. Ori de câte ori merg la dânsa cu probleme, puterea revine rapid. Nu am urmat niciodată tratament medicamentos pentru acnee şi nici o dietă anume. Am învăţat să evit grăsimile, sucurile, ştiţi şi voi prostiile astea. 🙂

Dar … am folosit creme. Multe, foarte multe creme.

1. De departe, crema perfectă pentru mine este EPIDUO GEL. O folosesc şi în prezent şi mă ajută în momentele de criză. (nu se foloseşte zilnic pentru că usucă foarte tare pielea)

2. ACNE-OUT – este o gamă e produse: spumă de curăţare cu care îmi spăl faţa înainte de culcare, loţiunea şi crema activă pe care le folosesc strict pe coşuri când apar, tonerul matifiant care controlează destul de bine sebumul, crema hidratantă pe care o folosesc înainte să aplic fondul de ten. Această gamă de produse este cea mai bună pe care am folosit-o până în acest moment şi o recomand cu încredere.

3. VICHY MINERAL 89 este o loţiune fortifiantă, gel. Conţine apă termală mineralizantă în proporție de 89%, cu acid hialuronic de origine naturală. Eu o folosesc zilnic înaintea aplicării fondului de ten, ajută la refacerea petelor pigmentare, dar şi la hidratarea tenului cu probleme.

4. Fondul de ten VICHY DERMABLEND este singurul fond de ten pe care eu îl folosesc şi îl recomand! Este special pentru tenul acneic, cu probleme. Se întinde uşor, este puţin lichid, rezistent şi cu o acoperire excelentă. Se găseşte în nuanţe multiple şi este foarte, foarte, foarte eficient.

Acestea sunt o parte din produsele pe care eu le utilizez constant şi care îmi fac foarte bine.

Vă recomand să le încercaţi şi voi şi să alegeţi produsul care vi se potriveşte cel mai bine. 🙂

VICHY a demarat un experiment extrem de interesant pe tema coşurilor – imagini în care eu m-am regăsit şi care chiar m-au cutremurat. Haideţi să facem ceva. Depresia cauzată de acnee există!

https://youtu.be/-GjIJu6tVmE

Please follow and like us:

Omul de pe acoperişul lumii

December 17, 2018December 17, 2018Leave a comment

Pe Horia Colibăşanu l-am cunoscut simplu şi rapid. Da, a fost o dorinţă de ceva vreme, oarecum neîndeplinită. Dar, contextul favorabil nu a întârziat să apară. Urma să participe la o acţiune organizată de clubul sportiv Politehnica Timişoara – #subcerulliber. Am îndrăznit să aleg varianta rapidă, l-am sunat… Şi nu mică mi-a fost surprinderea cand am auzit că, fără să stea pe gânduri, a acceptat invitaţia de a veni în emisiunea mea – #studentiideieri -. Trecem peste momentul în care vă descriu emoţiile ce mă inundau.

Cum e Horia Colibăşanu?

Horia este un om extrem de simplu şi plăcut. Deloc figurant, poţi purta orice conversaţie cu el. Este un om cu picioarele pe pământ şi cu foarte mult bun simţ. Îi ascultam povestea şi parcă nu mă mai săturam atunci când îi ascultam povestea vieţii.

Vă las aici o parte din interviul realizat de mine, în compania unuia dintre cei mai mişto oameni pe care i-am cunoscut:

1. Dăm puţin timpul în urmă şi pentru că specificul emisiunii este perioada studenţiei. Ce studii aii finalizat?

Trebuie să dăm timpul în urmă ceva mai mult. 🙂 Am terminat Facultatea de Stomatologie (pe vremea aceea). De atunci, lucrez ca medic dentist.

2. De ce ai ales această specializare?

În momentul în care am ales şcoala la care să merg, m-am gândit la ceva ce să permită a lucra în privat, a nu fi angrenat într-un sistem mare. Cu timpul mi-am dat seama că am făcut alegerea potrivită. Pentru a pleca într+o expediţie în Asia, spre exemplu, este nevoie de o pregătire de două luni. Aşa, cu cabinetul am mai putut jongla.

3. Cum a început povestea cu sportul, în mod special cu expediţiile?

În liceu am făcut atletism, îmi plăcea. Dar,e ra mai complicat ca organizare. Nu am reuşit mai mult de câteva săptămâni. Prin anul III de facultate, după ce mergeam constant la munte, mi-am dat seama că aş vrea să fac aceste expediţii la modul serios, aşa că m-am înscris în clubul alpin român. Am învăţat să mă caţăr. La început mergeam la munţi mai apropiaţi, expediţii mai ieftine. Am avut performanţe în perioada studenţiei, însă de cele mai multe ori au apărut limitări de tip financiar.

4. Care au fost dificultăţile întâmpinate de tine, ca sportiv, de-a lungul timpului?

Partea financiară a fost cea mai mare dificultate. Mai sunt probleme de logistică, sau întârzieri de bagaje. Te trezeşti în mijlocul muntelui că îţi lipseşte o pufoaică şi ti-e frig. Oboseala – după fiecare deplasare am nevoie de o pauză de aproximativ de două luni. Mai apar accidentările – tendinită, entorse. La 40 de ani este greu să mai faci sport de performanţă.

5. Fiecare expediţie presupune un soi de risc, multă pregătire. Cum reuşeşti tu să rămâi motivat în momentele dificile?

Şi eu sunt curios cum se întâmplă treaba asta. Dar îmi place, asta contează cel mai mult. M-am şi obişnuit să fac asta. Mi s-ar părea ciudat ca într-o zi să nu mai merg la antrenament. Este concediul meu, locul în care mă simt cel mai bine. Dacă cineva m-ar obliga să merg la mare în loc de Himalaya, spre exemplu, aş fi tare nefericit. O plajă tropicală este, pentru mine, ca o puşcărie.

6. În 2008 ai avut parte de o expediţie cu un final tragic. A fost acesta un moment de cotitură?

Da, a fost o expediţie în care partenerul meu s-a îmbolnăvit şi nu am reuşit să îl coborăm de la 7.000m. A murit acolo. A fost un moment de cotitură pentru că a trebuit să îmi evaluez opţiunile şă să văd dacă vreau să continui.

7. În 2017 ai reuşit performanţa de a ajunge pe Everest fără oxigen suplimentar şi fără ajutorul unei echipe de şerpaşi. Cum a fost această experienţă?

A fost o lună de expediţie, dar în mare s-a derulat aproape perfect, în timpii organizaţi. În ultima zi a fost mai greu, pentru că mi-au dispărut din lucruri, pe la şerpaşi. A fost destul de dificil, frig, dar coborârea a fost printre cele mai grele – 3 zile. Dar m-am mişcat continuu.

Discuţia integrală cu alpinistul care a ajuns pe acoperişul lumii o găsiţi mai jos. Vă recomand să urmăriţi interviul integral, pentru o sursă în plus de motivaţie şi putere. 🙂

Please follow and like us:

Amintiri cu bunici

November 29, 2018December 18, 2018Leave a comment

Atunci când nu erai capabil să legi două cuvinte pentru a-ţi exprima bucuriile sau supărările, atunci când nu puteai să faci doi paşi fără să te împiedici şi să pici, ei au fost acolo.

Atunci când vacanţa speria şcoala, planurile tale îi includeau pe ei şi numai pe ei. Atunci când îţi era poftă de cele mai dulci cireşe şi de cele mai haioase jocuri şi împleticiri, gândul tău tot la ei zbura… Hainele pătate cu noroiul din grădina blocului, pantalonii rupţi din cauza trântelor de când jucai de-a prinselea nu aduceau laude, în schimb s-au transformat în cele mai speciale amintiri ale copilăriei tale.

Orice prăjitură pregătită de bunica nu ajungea în cuptor până ce crema de ciocolată sau de caramel nu avea trecere pe la tine, ca să-ţi umpli degetele cu aroma dulcei copilării. Ea, cu zâmbetul cald, se uita la tine ca la înger şi simţea cum viaţa ei are o altă însemnătate – bucuria ta.

Vana mare şi înaltă (pe care de-abia te căţărai) era punctul de atracţie, iar orice baie clasică se transforma într-o adevărată bălăceală, un adevărat spectacol.

În orice moment al acestei vieţi, ai putut să resimţi dragostea şi iubirea lor, bucuria şi emoţia revederii, căldura îmbrăţişării pe care n-o vei putea explica niciodată. Şi vreau să cred că şi acum, chiar dacă ei nu mai sunt, dragostea lor pentru tine încă pâlpâie în fiecare amintire dragă pe care tu o porți în suflet.

O melodie care pe mine mă duce mereu cu gândul către cei care acum sunt sus-sus:

Preţuieşte-i pe cei dragi în fiecare zi, în fiecare clipă. S-ar putea ca mâine să nu-i mai ai alături de tine.

Please follow and like us:

Mai ştim să mulţumim?

November 29, 2018Leave a comment

Felicitări. Aprecieri. Gânduri calde. Laude. La toate acestea avem deja un răspuns pregătit, asemeni unui template pe care îl folosim în mod automat.

Zilele trecute m-am întâlnit cu o prietenă care îşi dedică timpul liber propriei sale afaceri. În discuţia pe care o purtam cu ea, îi spuneam cât de mult îi apreciez curajul, iniţiativa şi perseverenţa. Răspunsul ei rapid a fost – “Nu e chiar așa de mare, încă mai am mult de lucru”.

Această replică m-a pus pe gânduri. De când suntem de-o şchioapă, părinţii ne învaţă cum să spunem “Mulţumesc!” atunci când primim o bombonică, sau o jucărie. Din păcate, însă, prea puțin ne este împământenită în minte ideea că nu doar obiectele sunt cadouri care merită o apreciere exprimată verbal, poate mai importante chiar sunt cuvintele. De ce știm să mulțumim când cineva ne cedează locul în tramvai, când primim o mână de ajutor, dar rareori mulțumim pentru cuvintele frumoase pe care cineva ni le adresează? Doar gesturile frumoase pornesc din idei, din cuvinte.

Zilele trecute mi-am făcut curajul de a transmite link-ul blog-ului unor prieteni foarte apropiaţi, în aşteptarea unui feedback obiectiv. Printre aceste persoane se afla şi o fată, absolventă a aceleiaşi facultăţi la care sunt şi eu (încă – mai puţin şi termin şi eu 🙂 ) care, în timpul liber scrie. Şi scrie extraordinar de frumos. Scrie pentru suflet. Scrie ca un adevărat profesionist. Feedback-ul pozitiv venit din partea ei mi-a adus cea mai mare bucurie. Întreaga zi mi-a fost senină şi frumoasă. Parcă îmi veneau greu cuvintele pentru a-mi exprima, faţă de ea, recunoştinţa pentru minunata starea pe care mi-o crease.

Poate că, de cele mai multe ori, nu ştim să ne arătăm recunoştinţa faţă de cineva. Scriem un simplu “Mulţumesc!” atunci când, de fapt, ne dorim să transmitem mult mai mult decât un simplu cuvânt. Apoi, mi-am propus un exerciţiu: să accept complimentele pe care le primesc. Iar atunci când simt nevoia, să ofer la rândul meu altele. Simple, oneste.

Și recunosc cu o mână pe inimă (și cealaltă pe tastatură) că este cel mai greu exercițiu pe care mi l-am propus de ceva vreme încoace. Vă provoc deci și pe voi să mulțumiți de fiecare dată când cineva vă apreciază munca, ideile, ajutorul. Și să oferiți și voi mai departe bucăți de fericire sub formă de complimente.

Please follow and like us:

De bine, în viaţa mea

November 29, 2018Leave a comment

Mi-am pregătit o listuţă cu subiecte pe care să le abordez aici – articole pentru sufletul meu, uneori poate prea personale. Şi oricâtă nerăbdare aş avea ca să umplu rândurile, încă o dau cotită. Dar mai e puţin 🙂

Până atunci, vă spun ce mai e de bine în viaţa mea. Am depăşit divorţul părinţilor mei, după ani de suferinţă şi frustrare (acesta este unul din subiectele sensibile pe care le voi aborda aici) şi încerc să mă concentrez pe lucrurile mărunte care fac viaţa frumoasă.

Când am mâncat înghețată de 1 leu cu prietenele mele. De la McDonald’s. Deși e cam frig. Și ne cam ustura în gât…. 🙂

Când am aflat că TeleUniversitatea a primit licenţa de la CNA.

Când am băut prosecco L. și ne-am intros apoi acasă vesele, cu taxiul

Când, după o zi plină şi supărătoare, am făcut sală o oră şi jumătate. (am descărcat şi supărările care nu existau)

Când m-am plimbat la ceas de seară liniştită, prin oraş, fără griji… doar visând la frumuseţea vieţii.

Când am primit un “te iubesc” sincer. 🙂

Când am revăzut pe cineva drag după o perioadă lungă.

Când m-am prins că pot scurta drumul spre casă, ha!

Când am reuşit să râd cu atâta poftă că mă durea burta.

Când m-a sunat cineva și mi-a zis “Aș vrea să colaborăm pe un proiect!” Yeah, baby! :))

Bucuria e simplă şi se află peste tot în jurul nostru. Trebuie doar să învăţăm să privim cu sufletul. 🙂

Please follow and like us:

Micile bucurii ale sufletului meu

November 17, 2018Leave a comment

IUBIM MICILE BUCURII care ne schimbă STAREA.

O ultimă sticlă de bere gasită în frigider când ajungi acasă după o zi luuungă. O zi în care mi-am scăpat telefonul și s-a spart ecranul, în care am pierdut 33-ul de două ori consecutive şi a trebuit să plec din Şagului până pe Pârvan pe jos, în care mi-am “asortat” grosimea hainelor de pe mine privind cerul şi nu termometrul, în care am auzit mai multe urlete decât puteam tolera. Când, în sfârşit, am zis că mai am două ore de stat şi plec acasă, liniştită, am realizat că n-am preyenţe destule, trebuie să merg la ore şi nici nu mâncasem de la 6 dimineaţa. Daaaaar … Am ajuns şi la cursuri. Și la farmacie. Și telefonul mergea și așa, spart. Iar acasă mă aștepta mama și o bere în frigider. Poți să ceri mai mult? Da, ar fi putut fi mai multe beri, haha, dar eu am fost recunoscătoare.

Mi se pare că e genul de zi în care poți să te enervezi de dai cu telefonul de pereți sau să te bucuri de tot felul de lucruri care de fapt au făcut-o suportabilă. Un biscuite. O bere. Un copil super vesel. O îmbrăţişare..

În ultima perioadă am încercat să elimin cât mai multe negativităţi din viaţa mea. Am încercat să devin un om puternic, fără să pun la suflet prea multe. Am încercat ca fericirea mea să nu depindă de oameni şi să ma bucur de lucruri simple.Căci, serios… viaţa chiar e scurtă.

Apoi mi-am întrebat câţiva prieteni cam ce-i face pe ei fericiţi într-o zi mai aiurea.

(1) Am scos-o la o îngheţată pe iubita mea, ne-am ţinut de mână pe stradă, i-am cumpărat un trandafir din intersecţie.

(2) Am fost acasă, la mama, după aproape două luni de când n-o mai văzusem…

(3) Când îmi dă mesaje sau sună şi e clar că se gandeste la mine, ii e dor

(4) Fosta iubita mi-a răspuns la telefon!!! Sper să nu mai fie fosta în curand :)))

Hai că se poate! 🙂

Please follow and like us:

Raluca

Inspiraţie. Lifestyle. Social-media

Alimentaţia îţi afectează toată viaţa, nu doar silueta

ce mâncăm? Fii creativ, mănâncă variat.

Despre mine

Cum m-am vindecat de divorţul alor mei?

Ne lăudăm, ori ba?

Naturaleţe în social-media

Omul de pe acoperişul lumii

Amintiri cu bunici

Mai ştim să mulţumim?

De bine, în viaţa mea

Micile bucurii ale sufletului meu