Mereu nemulțumiți de ceea ce avem. Mereu avem prea puțin și vrem mai mult.. mereu tânjim la ce au altii. Suntem niște egoiști in toată regula. Niște egoiști care nu apreciază ceea ce au.. de asta suntem triști, ca nu vedem cate lucruri avem de fapt.. suntem triști ca nu știm sa mulțumim pentru ceea ce primim și nu știm sa oferim nimic.. nici măcar nu zâmbet nu mai oferim celorlalți. Le oferim doar cuvinte urate, jigniri, sau câteodată nimic.. sa spunem multumesc este deja prea mult.. și totuși, nu toți sunt ca noi.. mai sunt și oameni curajoși, oamenii care mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce au, chir dacă nu au nici măcar jumătate din ce avem noi.. astAzi, un om fără picioare se afla in biserica, și se ruga la Dumnezeu. Nu știu dacă ii reproșa ceva sau dacă ii mulțumea, însă l-am studiat destul de atent și nu era suparat.. inițial am crezut ca omul era îngenunchiat, însă apoi am văzut ca de fapt nu avea picioare.. nu avea piciore și totuși era acolo. Era acolo și ii mulțumea lui Dumnezeu pentru alte lucruri pe care i le-a dat, nu pebtru ceea ce i-a luat, sunt sigura.. pebtru noi, lipsa unor membre sau a unor părți  ale corpului ar însemna ceva mai rău decât moartea: nu am suporta sa trăim cu un asemenea “defect”. Nu ne ar interesa ca am putea sa ne descurcam și fără sau măcar sa încercam sa ne descurcam cu asta, am simți ca viața e distrusă.. și la fel cu orice lucru vizibil pebtru ceilalți… suntem niște ipocriți, cărora nu le pasa decât de ce zic ceilalți. Nu ne pasa de ceea ce ne face pe noi fericiti și lăsam toate lucrurile negative din viața noastră sa ne afecteze și sa ne strice buna dispoziție.. hai sa mulțumim mai des și sa apreciem mai mult ceea ce avem, fără sa ne gândim la ceea ce nu avem ..