In urma cu 2 luni ma pregăteam sa merg in cel mai frumos trip din viața mea. Branson-Chicago-New York. Am plecat împreuna cu 3 prieteni (încă o fata și doi băieți) din Branson, Missouri sper Chicago, un drum de 14 ore cu autobuzul, probabil cel mai lung drum pe care l-am parcurs. Însă, drumul spre Chicago, pe lângă lung, a fost și plin de peripeții. Eu și Cristina, aveam câte 3 bagaje, băieții câte unul, plus câte o geanta de mâna fiecare.

Prima oprire a fost în Springfield, unde am așteptat vreo 2 ore să urcăm în alt autobuz. Am mers din Springfield către St. Louis, în unul dintre cele mai murdare autocare cu care am circulat vreodată si bonus, o șoferița foarte antipatică. În autocar se simțea un miros puternic de urina și profitam de fiecare ocazie să coborâm din autocar să respiram puțin aer curat. Pe la jumătatea drumului dintre Springfield și St Louis am oprit aproximativ 10 minute și am mers să o întreb pe doamna insuportabilă dacă am suficient timp sa merg la baie. Mi-a spus că da. Am mers, însă era foarte aglomerat și doamna striga că ea pleacă fără noi, că nu poate să mai aștepte niciun minut după noi. Unul dintre prietenii noștri i-a explicat ca suntem la toaleta și ca nu poate sa plece pur și simplu fără noi, ca avem bagajele in autocar și ca am plătit un bilet, însă soferiței puțin îi păsa. Prietenul nostru stătea în ușa, jumătate ieșit afară din autocar pentru a se asigura că nu o să închidă ușa și să plece fără noi, însă aceasta i-a zis ca are doar doua opțiuni, urca în autocar sau coboară și rămâne acolo să ne aștepte. Între timp am ajuns și noi, iar doamna a avut grijă sa anunțe pe toata lumea că nu mai au voie să procedeze cum am procedat noi și că următoarele persoane chiar vor rămâne pe jos. Bineînțeles ca la următoarele stații nimeni nu a mai putut coborî, așadar nicio șansă să ne mai putem verifica bagajele. Am încercat sa ne ocupam timpul în autocar cu altceva și sa încercam sa ignoram ceilalți oameni care făceau lucruri cu adevărat dezgustătoare (cineva scuipa regulat intr-o sticla). 

Am ajuns in sfârșit in St. Louis. Aici mai aveam de schimbat ultimul autobuz și in sfârșit ajungeam la Chicago. Trebuia să ajungem in Chicago in jur de 6 AM, pentru mine fiind un chin deoarece singurul loc în care pot sa dorm, este patul. Ajunși în St Louis, bagajele noastre erau deja jos, însă nu erau împreuna. Am încercat sa le strângem într-un loc și am constat cu stupoare că bagajul amicului nostru lipsea. Am mers să discutam cu cel care a scos bagajele din autobuz, eu fiind foarte impacientata că prietenul meu a rămas fără bagaj. Domnul a țipat la mine, ba chiar am avut impresia că o să mă lovească și mi-a spus că nu este niciun bagaj acolo, a ridicat din nou trapele și mi-a spus să ma uit și singură, dacă am impresia ca el nu vede. Am verificat, și nu era niciun bagaj. Ne-a spus să mergem la ghișeul de informații că el nu ne poate ajuta. Am mers la ghișeul de informații, și bineînțeles ca nici doamna de acolo nu era prea dornica să ne ajute. Am insistat, i-am explicat situație și cred ca i s-a făcut puțin mila și a început sa sune pe la celelalte autogări sa se asigure ca au fost urcate in autobuz toate bagajele și sa se asigure ca nu au fost transportate cu alt autocar doar bagajele. Nu am rezolvat nimic aici și am plecat către Chicago cu speranța ca acolo vom găsi bagajul, însă ajunși in Chicago, bagajul nu era. Am mers din nou la informații și am primit un alt sfat: sa așteptăm următorul autocar, care avea sa ajungă in 5 ore, la ora 11, ca poate o fi acolo. Șansele erau mici, însă la groehood orice era posibil. Eram 4 oameni, aveam 7 bagaje mari și am decis sa ne împărțim, sa mergem 2 la cazare și 2 sa rămânem acolo. Eu am decis sa merg la cazare deoarece eram singura care nu dormise și aveam șansa sa dorm câteva ore pentru a fi fresh in Chicago. Am ales o cazare prin air bnb, check-in-ul era la ora 15,  însă noi am vorbit cu proprietarul pentru un early check-in. Următoare provocare era cu ce ajungem acolo. Cel mai la îndemâna, era uber, eu eram singura care avea aplicația, dar nu mai avem bani pe card, ceilalți nu își puteau lua aplicația deoarece aveam o restricție la card și nu puteam sa îl folosim in alt stat. Am făcut rost de uber și am ajuns in zona unde aveam cazare. Era greu să găsim numărul 131, aveam 130 și 132. Am încercat sa sunam la proprietar, nu a răspuns nimeni. Era frig in Chicago și eu eram in strada cu 4 bagaje. Între timp a răspuns proprietarul, care avea adresa greșita. Trebuia să mergem la 115, dar nu puteam sa ajungem mai devreme de ora 2. Asta înseamnă early check-in. Așadar, mai aveam de așteptat in strada încă 6 ore, ceea ce era practic imposibil. Am văzut in fata un Mc Donalds și abia pe la ora 9 mi-am făcut curaj sa intru, deoarece începuse sa fie din ce in ce mai frig și prietenul meu ma lăsase acolo cu bagajele și se plimba prin magazine. Am stat aproximativ o ora in Mc, apoi am decis sa ieșim, deoarece se mai încălzise. Am găsit un loc ce părea a fi mall, și am zis ca nu îmi mai pasa, eu vreau sa stau jos. Am intrat și am constatat că era o clădire în care exersau studenții de la actorie. Era o clădire imensă cu multe camere deschise, multe canapele și aproape goală, ajunsese să fie locul perfect pentru odihn, pentru următoarele 4 ore. Tot ce speram era sa își găsescă prietenul nostru bagajul, deoarece nu mai avea decât hainele de pe el și știam ca ar fi destul de trist și fără chef de plimbat. Dezamăgirea a fost mare când a ajuns, deoarece a venit fără bagaj. Nu mai avea nicio speranța. Suna, suna și mereu primea alta informație. I-au promis ca îl suna dacă ii găsesc bagajul, la 2 săptămâni după ce am ajuns in România i-am scris sa îl întreb, încă nu știa nimic de bagaj. 

În cele din urma am ajuns la cazare, ne am schimbat și am decis sa explorăm Chicago. Abia atunci a început cu adevărat călătoria noastră. Am mers foarte mult de jos și eram uimita de tot ce vedeam. Am văzut pentru prima data așa numitele clădiri “zgârie nori”. Doamne, ce frumos era acolo. Fericirea mea creștea cu fiecare loc pe care îl vedeam și fiecare magazin in care intram. Am stat 2 zile, și am fost incantata de locurile pe care le am descoperit. Cel mai frumos a fost la sky deck. Sa vezi Chicago noapte, de la etajul 100, e destul de impreisonant. Eram fericita și știam ca sunt norocoasa sa ma aflu acolo. Încercam sa ma bucur de fiecare minut acolo, și sa ma asigur ca am suficiente poze pentru Facebook și Instragram și bineînțeles să mă asigur că nu rămâne nimic din jur nefotografiat, să pot arată și prietenilor. Eram exact ca asiaticii care făceau poze la orice, totuși nu îmi pasa de nimic. Știam ca acolo oamenii nu te judeca și nu îi interesează ce fac ceilalți. 

Deși am avut parte de multe peripeții, vizita în Chicago a fost o experiență inedită și specială și sper să am ocazia să mai merg acolo, deoarece mai am să descopăr multe. 

#chicago #troubleinchicago #lostluggage #americanexperience

[powr-multi-slider id=67ac9881_1545169801748]