Views: 11
Personal nu sunt un mare fan pufuleți, mănânc doar dacă nu am alternativă, niciodată de poftă. Dar, cu toate astea, le recunosc valoarea de pe piața snacks-urilor și de ce sunt așa populari. Sunt ieftini, nu ai nevoie de dinți puternici ca să-i mănânci, ți se topesc în gură și au un gust ok. Pe mine mă respinge mirosul lor în primul rând, îmi dau impresia că sunt ceva ghidușie din porumb amestecat cu plastic topit.
Acum ceva ani am fost pus față în față cu o pungă de pufuleți nesolicitată. Nefiind nici atunci vreun fan am zis pas. Un coleg de lucru al maică-mii, cu un background în biochimie mi-a explicat succint cum stă treaba cu pufuleții ăștia și de ce sunt făcuți din ceva amalgam nesănătos. Nu înțelesesem mare lucru, dar îmi amintesc că acest coleg a revendicat pufuleții și i-a luat cu el la pescuit (cum încă se mai face chestia asta de plăcere/relaxare?) pe post de momeală, la concurență cu râmele probabil.
Din ce sunt făcuți de fapt?
M-am documentat aici despre ei. Ok, pe scurt, produs expandat din făină de porumb în există ceva dezechilibru de valori nutriționale, prea multe glucide, prea multă sare (despre care știm de la TV că dăunează în exces) și niște coloranți. Asta cu coloranții parcă e o normă a industriei alimentare, nu ți se dă drumul la produs dacă n-ai băgat destui. În fine, ajungem la tartrazina. Doar când auzi despre știi că asta nu vrei s-o ai în organsim. Și tartrazina e un colorant artificial care „poate provoca tulburări de vedere, dificultăţi de respiraţie şi eczeme”, nu mulțam.
Recomandarea mea de non-expert este consumarea doar a unei pungi de pufuleți, o dată la 4 ani, dacă nu ai alternativă.