Shang-Chi and the Legend of the Ten Rings este ultimul film din seria Marvel, lansat în cinematografe în toamna acestui an, avându-l ca director pe Destin Daniel Cretton, care de asemenea a fost și scenarist împreună cu Dave Callaham și Andrew Lanham.
După cum probabil s-ar aștepta fiecare cinefil, la un film regizat asemănător cu cele anterioare din Marvel Cinematic Universe, pentru mine nu a fost chiar așa. A fost mai mult o combinație între acele filme Kung-Fu pe care le vizionam când eram mici cu ce a fost realizat până în prezent de către Marvel, nefiind un ”pure comic-book inspiration”.
Filmul începe cu o scurtă poveste a ceea ce sunt acele inele, precum și de ce a fost capabil purtătorul acesora de-a lungul istoriei, continuand cu prezentarea eroului nostru Shang-Chi jucat de actorul Simu Liu. Acesta este înfățișat ca un simplu om ce trăiește o viață linistita în orașul San-Francisco, având-o îndeaproape pe prietena lui cea mai buna Katy, curând ambii fiind puși fața în fața cu trecutul acestuia pe care vor trebui să-l înfrunte.
Chiar daca povestea filmului este de cele mai multe ori previzibilă, nu pot sa ma declar nemulțumită de acțiunea petrecută, precum și de efectele vizuale superbe cu care Marvel deja ne-a obișnuit.
Fiind o fană a filmelor din acesta serie, nu pot spune ca niciodată nu vad și părți nereușite. Ce mi-aș fi dorit mai mult de la acest film ar fi fost ca ritmul acestuia sa fie mai alert. Au fost scene care mi s-au părut lungite inutil, dar poate asta e doar părerea mea. În orice caz filmul, pentru mine, vine cu mult mai multe plusuri decat minusuri. E un film proaspăt MCU, fiind un film așteptat cu nerabdare de fanii acestuia, e plin de diversitate în ceea ce privește personajele, acestea jucându-și rolurile impresionant de bine, e un film ce inspiră emoții, te captează și în același timp te și amuză.
Una peste alta, e un film superb de vizionat într-o seară de week-end cu persoana iubită și vi-l recomand cu căldură tuturor așteptând și partea următoare. xD.