Tratamentul propriu-zis

Primul control de specialitate a fost rapid. Totul ok, dar îmi mai trebuia niște radiografii și fotografii de specialitate.

Fiind programată de medic pentru aceste proceduri, totul a decurs la câteva zile. Altfel, dacă mă programam eu, trebuia să aștept cel puțin o lună pentru acestea. La o săptamăna după primul control, m-am dus cu rezultatele primite și tot atunci mi-a luat mulajul arcadelor. A doua zi. am fost chemată pentru începerea tratamentului. M-am pus aparatul dentar. Yeyyyyyyyyyy!!!!!!

Emoții, entuziasm, dorință, fericire, șimțeam că unul din visele mele începe a prinde contul.

Până am ajuns acasă. Au început durerile dentare, nu am putut mânca mai nimic câteva zile, până și miezul de pâine, care e pufos, era prea tare pentru mine. Mi-a luat câteva zile să mă obișnuiesc. Am primit chiar o listă cu alimente pe care nu le pot consuma pentru a proveni micile accidente de dezlipire. Și așa au trecut zile, luni, un ani, în prezent am făcut doi ani. 

Fiind pandemie, și cursurile s-au desfășurat în mediul online, am mers acasă, așa că a trebuit lună de lună de călătoresc pe ruta Drobeta Turnu Severin- Timișoara, fie cu mașina, fie cu trenul, pe timp de noapte pentru a putea ajunge la timp pentru programare.  Dar, cu toate astea mai am puțin până la rezultatul mult așteptat. Zâmbetul perfect!

Prezența aparatului dentar

Pentru orice problemă există o soluție. Tot ce îmi doream de mică, era să am un zâmbet perfect la fel ca cel al surorilor mele. Acesta a fost complexul cu care am crescut, Până când, în ultimul al de licență m-am hotarât să merg la un specialist pentru a mă consulta în privința unui aparat dentar. 

În luna noiembrie mi-am pus aparatul, în prezent, am doi ani de când port aparat dentar. 

Pot spune că începutul tratamentului ortodontic a fost mai mult de obișnuire cu ceva nou, neobișnuit. Primele săptămâni au fost cele mai grele. Și așa am continuat lună de lună.

La ultimul control din această lună, medicul ortodont mi-a spus că totul merge bine, dar, mai trebuie să așteptăm, mai avem puțin de lucru și să am răbdare. Eu abia așteptam să îmi spună: „Gata! Luna viitoare va lua sfârșit tratamentul ortodontic”, dar m-am înșelat.

În acest video mi-a explicat medicul ortodont una dintre problemele cu care mă confrunt și care acum, e în curs de rezolvare. Răbdarea e cheia succesului.

Pasiunea mea, desenul.

Am regăsit-o încă din clasele primare, la orele de desen. Am participat la câteva concursuri organizate, de picturi, de caricatură, la îndemnul doamnei învățătoare. Întotdeauna când mă apucam de desenat, timpul parcă stătea în loc, mă simțeam în lumea mea, doar eu cu mine și o coală de desen. Făcând asta cu drag și pasiune, indiferent de starea pe care o aveam, acolo era colțișorul unde îmi găseam liniștea.

Totodată, visam încă de mică să ajung cât mai departe cu această artă a desenului, însă mai era ceva ce îmi plăcea, muzica. În clasa a VIII-a, încă de la începutul anului trebuia să îmi aleg profilul pentru liceu. Cu toate că aveam și o înclinație spre muzică.

Dar ceva s-a schimbat. Cu fiecare lună, tot mai mult aprofundam tainele artelor plastice, îmi plăcea ceea ce realizam. Astfel am luat probele admiterii de la liceul de arte din oraș, unde am studiat patru ani, care nu au fost suficienți pentru a merge mai departe cu arta desenului. Dar am continuat să creez. 🙂

Imaginea de mai jos este un desen făcut de mine.

Deserturile mele preferate

Bună! Astăzi o să povestesc despre top trei deserturi preferate ale mele:

 

Unul din cele 3 top deserturi este eclerul. Cu toate că nu prăjituresc prea des, această prăjitură este și ușor de făcut și ușor de mâncat. Are trei ingrediente principale: cojile (sau cum le denumesc eu, gogosele), crema de vanilie (cu care urmează a fi umplute) și nu în ultimul rând frișca (pe care o adaug pentru un plus de savoare și pentru a da eclerului o textură mai pufoasă).

Crema de zahăr ars. Sinceră să fiu, nu am avut curajul de a găti o astfel de prăjutură. Deși are puține ingrediente, timpul de pregătire este destul de mare. Așa că, de fiecare dată când vreau să mă apuc de prepararea ei, mă plictisesc, nu găsesc toate ingredientele necesare, sau lipsește un ingredient de pe lista de cumpărături și pur și simplu, fac un pas înapoi. În schimb, la shopping, nu există dată să nu zăresc printre vitrinele de prăjituri această mimunăție de desert și să îmi cumpăr. E cel mai simplu. Poate pe viitor o să fac singură această prajitură.

Ultimul desert preferat din topul celor trei este baclavaua. Este cea mai dulce, însiropată și gustoasă prăjitură. Deși textura ei mai tare mă împiedică să mănânc mai mult de două, trei bucățele, din cauza sensibilității dentare, fac tot posibilul pentru a degusta și a-mi potoli pofta de dulce. Am găsit diverse rețete de preparare a acestora, dar nu și una pe care să o prepar. Prefer să o cumpăr din cofetării sau din magazine mari.

Realitatea vieții: prietenii

Bună, din nou! 🙂

Nici o persoană care îți cere tăcerea și îți neagă dreptul de a crește, nu îți este prieten.” – Alice Walker;

În momentul de față nu cred în prietenie. E un cuvânt prea mare pentru a deveni o realitate pură. Spun asta pentru că oamenii sunt egoiști. Am avut tot felul de experiențe care m-au învățat să mă apreciez mai mult pe mine și să nu mai pun la suflet orice lucru, oricât de mărunt ar fi.

Primele relații de prietenie s-au format încă din liceu. Nu cu toți, ci doar cu persoanele cu care am considerat la momentul potrivit că am ceva în comun. Prietenia adevărată durează o viață întreagă”, nu e valabilă tuturor.

Pentru mine acest lucru nu este valabil, am toată viața înainte să întâlnesc fel și fel de oameni care o să aibă un rol esențial în viața mea și anume „un prieten”.  Au fost prietenii, din perspectiva mea, dar nu și din partea lor. Faptul că spui anumite lucruri neadevărate, sau ajungi să nu mai fi tu.

 Am experimentat aceste lucruri pe pielea mea, nu le pot spune din auzite. Prietenii sunt temporari. Sunt de părere că cel mai bun prieten care o să fie alături de mine este partenerul de viață. Putem spune că un prieten îl putem găsi și într-un animal de companie, nu doar în persoane. Este de cele mai multe ori adevărat.

Cățeii, în general, sunt animale inteligente care au capacitatea de a înțelege, poate mai bine decât o poate face omul. Te pot scoate dintr-o stare nefavorabilă, prin energia și spiritul lor activ, spontan și jucăuș.


Prima experiență cu WordPress

Bună!

Fiind primul meu blog, o să vă povestesc cum am început căutările. Pentru început am încercat să caut câteva exemple de bloguri pentru a vedea cum sunt redactate, cum e formatul, cât de mult este scris, ce putem adăuga în plus față de cuvinte, dar fără a-mi da seama cum să fac și eu asta. Din multe surse am înteles că nu e prea dificil să realizezi un blog și cu toate că nu sunt pasionată de acest lucru, a trebuit să încep de undeva. Căutările erau în amploare până când am găsit o mulțime de tutoriale pe YouTube, pentru mai multe informații.

De când am primit această temă cu redactarea unor bloguri, urmăresc zilnic câte un scurt video, citesc diverse bloguri referitoare la acestă temă, pentru a acumula cât mai multe informații despre cum să faci un blog. Acesta a fost primul pas. 

Următorul pas este alegerea unei teme sugestive pentru ceea ce vreau să redactez, așa că m-am gândit să scriu despre ceea ce mă reprezintă, ce îmi place să fac, experiențele mele, pe scurt tot ce ține de persoana mea.

Acum, tot ce trebuie să fac este să scriu! Urați-mi baftă!