Am regăsit-o încă din clasele primare, la orele de desen. Am participat la câteva concursuri organizate, de picturi, de caricatură, la îndemnul doamnei învățătoare. Întotdeauna când mă apucam de desenat, timpul parcă stătea în loc, mă simțeam în lumea mea, doar eu cu mine și o coală de desen. Făcând asta cu drag și pasiune, indiferent de starea pe care o aveam, acolo era colțișorul unde îmi găseam liniștea.
Totodată, visam încă de mică să ajung cât mai departe cu această artă a desenului, însă mai era ceva ce îmi plăcea, muzica. În clasa a VIII-a, încă de la începutul anului trebuia să îmi aleg profilul pentru liceu. Cu toate că aveam și o înclinație spre muzică.
Dar ceva s-a schimbat. Cu fiecare lună, tot mai mult aprofundam tainele artelor plastice, îmi plăcea ceea ce realizam. Astfel am luat probele admiterii de la liceul de arte din oraș, unde am studiat patru ani, care nu au fost suficienți pentru a merge mai departe cu arta desenului. Dar am continuat să creez. 🙂
Imaginea de mai jos este un desen făcut de mine.
