Astăzi vom afla cum este să fii captiv în mintea ta. Mi-am propus să fac recenzie și la câteva filme care și-au lăsat amprenta asupra mea. Filmul de astăzi se numește Shutter Island și este o ecranizare după romanul cu același nume. Este un film psihologic care are o notă de 8.2 pe IMDB.
Este un film pe care ori îl adori, ori îl urăști. În lumea cinematografiei părerile sunt împărțite, unii îl consideră o operă de geniu, alții ceva ce se poate arunca la gunoi. Este un film care se joacă cu mintea ta. Iar unora nu le place să nu știe ce se întâmplă, să nu știe ce să mai creadă.
Fun fact numele filmului ”Shutter Island” este o anagramă în limba engleză de la ”truth and lies” adică ”adevăruri și minciuni”. Bonus, actorul principal este nimeni altul decât Leonarda DiCaprio. Cui nu-i place Leonardo DiCaprio, nu ?
Dar haideți să trecem la prezentarea filmului.
Acțiunea are loc în 1954 cand doi detectivi americani, Teddy și Chuck, încep investigarea unei dispariții. Dispariția este cea a lui Rachel Solando, o pacientă internată la spitalul pentru criminali cu boli mentale de pe Shutter Island. Încă de la început insula este prezentată într-un mod abstract, într-un cadru întunecat și plin de mister. Ne dăm seama astfel că această investigație nu va fi una ușoară.
Suspansul se creionează încet cu fiecare cadru. Este genul de film care te face să crezi că știi ce se întâmplă mai departe, dar care îți face mintea să se învârtă ca într-un carusel. Fiecare acțiune este una ciudată care te face să te uiți până la final pentru că pur și simplu nu-ți dai seama care ar pute a fi deznodământul. Te simți, cum am spus și mai sus, captiv în mintea ta.
Labirintul minții
De la sosirea pe insulă cei doi detectivii au parte doar de lucruri care le fac misiunea mai grea. Directorul spitalului refuză să le dea notițele pe care le avea de la sesiunile de terapie cu aceasta. Apoi află că terapeutul lui Rachel a plecat în vacanță chiar după dispariția acesteia, împiedicând astfel interogarea lui. Teddy, unul dintre detectivi, interpretat de Leonardo DiCaprio începe să aibă coșmaruri din luptele pe care le trăise în război. După aceea urmează o serie de vise ciudate cu soția lui. De aici încolo detectivii încep să afle o sumedenie de lucruri ciudate care se întâmplă pe insulă, culminând cu experiemente pe pacienți.
Pare a fi un film clasic, o disparițe, o investigație, iar la finalul se prinde vinovatul și toată lumea e fericită. Dar, de la jumătatea filmului îți dai seama că nu ăsta va fi deznodământul. Asta este frumusețea acestui film, faptul că te ține mereu cu sufletul la gură și în niciun moment nu te aștepți ca finalul să fie cel pe care o să-l afli. Este un joc al minții, atât pentru cei doi detectivi cât și pentru tine. Pe parcursul filmului începi să te transpui în Teddy, personajul principal, pentru că amandoi păreți a fi orbi. Nu mai știți ce e real și ce nu. Încercați să vă legați de cele mai mici indicii dar acestea nu vă duc niciunde. Poți chiar începe să îți pui la îndoială sănătatea mintală.
De când am urmărit acest film am început să caut doar filme psihologice. Mi-a plăcut senzația de la final de ”Nu cred că se termină așa”. Mi-a plăcut faptul că nu mi-am dat seama până la final cum se va termina. Încâlceala asta de acțiuni combinate cu puțină atmosferă de film horror au completat această poveste cum nu se putea mai bine.
Pentru cei cărora le place să stea cu sufletul la gură până la final, Shutter Island este perfect pentru voi. Este perfect și pentru cei căror le place să afle deznodământul de pe la jumătatea filmului. De ce? Pentru că vă va da o senzația pe care n-ați mai trăit-o. Se va juca cu mintea voastră atât de frumos încât o să căutați și alte filme de genul. Este o bună metodă de a iesi din zona de comfort.
De asemenea, este un film pe care îl recomand a fi vizionat de două ori. De ce ? Pentu că prima oară va fi totul în ceață, nu vei știi ce se întâmplă, nu-ți vei da seama de nimic. A doua oară o să ți se pară chiar mai bun. Toate acele piese de puzzle vor începe să se pună cap la cap singure. La prima vizionare ești pus în locul lui Teddy, captiv în mintea ta, la a doua vizionare… ei bine, va trebui să aflați cum vă simțiți.
Desigur, vă va lăsa cu sentimentul că nu mai stiți ce e real și ce nu, dar va trece repede. Până la următorul film psihologic pe care îl veți vedea. Pentruă că va deveni o obsesie. Dar o obsesie bună. O să-mi mulțumiți. Promit!
Vă las mai jos trailer-ul ca să vă convingeți că merită o șansă. Let this movie blow your mind!
Pentru mai multe recenzii vizitați secțiunea seriale. Noi ne ”auzim” data viitoare la o cană de gânduri. Până atunci să fiți ”cu minți”!
P.S: Vă aștept în comentarii cu părerea voastră despre acest film (desigur, puteți să vă lăsați părerea la oricare dintre postări dacă ați văzut serialul/filmul respectiv) și aștept și idei de filme sau seriale la care doriți să fac recenzie. Kisses!
Gabriela