Ați cunoscut-o pe Blue?

Ați cunoscut-o pe Blue, cățelușa și familia ei simpatică de căței?

Cum cine e Blue? Nu o cunoașteți?

Păi să vă zic…

Când a mea mândră a început să crească și să fie tot mai curioasă de tot ce se întâmplă în jurul ei, am început să caut alternative care să îi păstreze energia puțin în frâu dar să o și învețe ceva. Știu, veți spune „ce poate învăța un copil din desene animate?”, iar eu vă voi spune că dacă aveți în minte desenele de pe vremuri, agresive, pe alocuri ireale și nu tocmai ok ca și conținut, vă garantez că am găsit poate singurele desene animate super ok atât pentru copii cât și pentru… părinți! Yep! 😀

Nu am crezut nici eu până nu am vizionat cu cea mică un prim episod. Ele rulează la anumite intervale orare pe Disney Channel și o dată pe lună, cu aproximație, apar episoade noi și parcă din ce în ce mai mișto.

Ați cunoscut-o pe Blue acum, nu?

Ce poți învăța uitându-te cu cel mic la Blue.

Poți învăța cum să te joci cu copilul! Mulți dintre noi fie am uitat cum se „face” fie pur și simplu nu avem atâta inspirație și chef când vine vorba de joacă. Dacă ești în căutare de idei faine și modalități de a te juca cu cel mic, uită-te la un episod din Blue.

Îți pot recomanda să te uiți la episodul în care tatăl lui Blue și Bingo(surioara lui Blue), Banditul, face schimburi de rol și preia diverse „funcții” pentru a face jocul mai distractiv pentru cele două surori.

Joaca fetițelor.

Desenele ating inclusiv anumite puncte sensibile cu care noi mamele ne confruntăm.

Dacă și la voi în casă e haos, most of the time, dacă nici tu nu ai timp să speli, gătești, să te aranjezi uneori înainte de a ieși din casă cu cel mic în parc etc, eh să ști că în unele episoade te vei regăsi perfect!

Și aici sunt jucării pe jos, măncarea copiilor e mai mult pe jos și nu în burtică sau pe masă, casa e cu susul în jos mai mereu și casa lor seamană cu orice altceva mai puțin cu o… casă! Fix ca în orice familie normală cu copii minunați și energici.

Aici găsești soluții reale cu care se confruntă orice părinte și din care toată lumea învață ceva.

De exemplu, vrei să îți înveți copilul cum să își strângă jucăriile, să nu te mai întrerupă atunci când vorbești cu un adult, cum să înțeleagă că nu te poți juca pentru că trebuie să mergi la lucru sau pur și simplu nu ai timp să faci asta, sau cum să îl înveți că e important să te ții mereu de o promisiune.

Am găsit o compilație funny care abordează toate „problemele” menționate de mine mai sus.

Ce voiam să vă zic… ah, e musai să vă uitați o dată în familie la câteva episoade cu Blue. Vă garantez că vă veți simți cu toții super bine; episoadele sunt scurte și pline de învățăminte pentru toți.

Atât mama cât și tatăl sunt extrem de implicați în creșterea celor două fetițe Blue și Bingo, jocurile de rol sunt foarte bine alese și ușor de înțeles pentru cei mici. Vă veți regăsi în multe scene și toată lumea va avea de câștigat!

Desenele sunt inspirate din viața reală a unui tătic cu două fetițe și oferă modele sănătoase de urmat și deasemenea răspunde nevoilor stringente ale părinților în relația cu cei mici.

Ce mai așteptați? Dați play unui episod și aștept să îmi spuneți părerea sinceră ulterior! 🙂

Era să uit, au apărut primele cărți cu Blue la noi în țară. Yuhuuu!!! Le găsiți pe Bookzone și pachetul conține o insignă cu familia lui Blue, două cărți de activități, două cărți cu povești și un pachețel de patru cărticele care formează și un puzzle.

Blue și familia ei.

Pentru mai multe recomandări de cărți accesați și Recenzii cărți pentru copii.

Scrisoare către Sara.

Fetițe jucându-se în parc.

Scrisoare către Sara.

Dragă Sara,

Aș vrea să îți spun că mă bucur nespus că, atât eu cât și fetița mea, te-am întâlnit azi dimineață în parc.

În timp ce eu o urmăream de pe bancă pe micuța mea cum nu știa de cine să se „lipească” în parc, tu ai venit spre ea și ai ajutat-o să urce cele trei trepte spre tobogan.

 Când a ajuns lângă tine, i-ai întins mâna și i-ai zis cu cea mai prietenoasă voce din lume „Bună, pe mine mă cheamă Sara! Pe tine cum te cheamă?”.

 Apoi ai lăsat-o să se dea în tobogan înaintea ta. Când ați ajuns jos ambele, ai luat mingea ta de la bancă și ai întrebat-o dacă vrea să vă jucați amândouă, având grijă ca ea să nu se lovească.

Atunci când mingea a sărit în piciorul ei, ai venit repede la ea să o întrebi dacă e în regulă și dacă o doare, dar nu pur și simplu, ci lăsându-te la nivelul ei pentru a te asigura că e bine și nu plânge.

După zece minute în care v-ați jucat împreună ca și cum ați fi fost surori, cineva te-a strigat să mergeți acasă. Atunci m-ai surprins din nou când te-ai aplecat să o iei în brațe și i-ai spus „A, eu trebuie să plec. Mi-a plăcut să ne jucăm împreună. Pe curând!”.

Acela a fost momentul când mititica mea s-a întors la mine la bancă cu o față absolut luminoasă și bucuroasă. Știu că a fost fericită că te-a cunoscut, știu că ai influențat-o în bine și că a fost minunat să se joace cu tine.

Nu știu cu cine erai in parc, nu știu cine e „răspunzător” pentru educația pe care o ai. Nu știu cui i se datorează faptul că ești atât de empatică, prietenoasă, protectivă și minunată. Voiam doar să îți transmit pe această cale să nu te schimbi niciodată.

Văzându-te pe tine, mi-am reamintit că îmi doresc să cresc un copil fix ca tine, ca A să îți semene, că îmi doresc să reușesc să nu schimb în vreun fel părțile astea minunate pe care doar voi copiii le aveți.

Mi-aș dori ca fiica mea să aibă în viața ei prieteni ca tine, oamenii din jurul ei să fie ca tine.

Dacă am reuși să creștem toți astfel de copii lumină, lumea deja ar fi un loc mult mai bun pentru ei!

Să nu te schimbi, Sara! Îți mulțumesc!

Copilarie

Scrisoare către Sara.

Dacă vrei să mai răsfoiești prin gândurile mele, o poți face de aici!

Ce cărți sunt recomandate pentru principalele fobii ale copiilor.

Cu siguranță frica și anxietatea sunt stări emoționale prin care am trecut cu toții la un moment dat în viață și sunt prezente și în rândul copiilor de toate vârstele.

Frica este însă o parte absolut normală și firească a vieții și, datorită ei, am reușit să supraviețuim ca specie.

Copiii trec prin extrem de multe transformări pe măsură ce cresc și încep să cunoască lumea. Când sunt încă bebeluși încep să manifeste anxietatea de separere de mamă, care din nou este normală și face parte din procesul de dezvoltare cognitivă.

Apoi, pe măsură ce devin mai conștienți de sine, pot manifesta diverse frici, cum ar fi: frica de întuneric(care este și cea mai comună în rândul copiilor), frica de bau-bau(aceasta este indusă in mare parte de adulții din jurul copilului. „Dacă nu ești cuminte, te dau la bau-bau”, sau „Dacă nu îți mănânci mâncarea, vine bau-bau” șamd), frica de monștrii(din nou indusă de adulți), frica de animale, frica de înălțime sau frica de a se uda pe cap(foarte des întâlnită în rândul copiilor mici) și inclusiv frica de a face caca, spre marea mea surprindere răspândită și ea printre copiii mici.

Pentru că nici pe noi nu ne-au ocolit aceste frici, și chiar am bifat mare parte din cele menționate mai sus, mi-am încercat norocul cu cărțile pentru copii, în special cele educative și psihologice.

Prin urmare, voi enumera mai jos trei dintre cărțile care l-au ajutat pe copilul meu în a deveni mai conștient de anumite situații și de a înțelege mai bine faptul că frica e ceva normal, o acceptăm și nu o respingem. Dar că încercăm să facem o distincție între motivele reale și cele imaginare care stau la baza acestui sentiment puternic pe care ei încă nu știu cum să îl gestioneze corect.


Cea care ne-a dat cele mai multe bătăi de cap a fost frica de a face caca. Un tranzit lent și nenumăratele mofturi pe care le făcea la masă cu mâncarea, precum și refuzul de a bea suficientă apă, au dus la o constipație funcțională și imediat după a urmat refuzul de a mai merge la toaleta pentru această nevoie fiziologică.
Am achiziționat mai multe cărți in direcția asta, dar cea care a ajutat a fost „Tot ce știu eu despre caca” scrisă de Jaume Copons și Merce Gali. Este o scurtă poveste a unui băiețel care reușește să răspundă întrebărilor și curiozităților micuților cititori vizavi de aceste proces natural. Totul este expus într-o manieră extrem de haioasă și citirea ei se va lăsa sigur cu zâmbete și hohote de râs de ambele părți.
Cartea este foarte utilă și pentru copiii care se pregătesc să renunțe la scutec și au nevoie de incurajări și o trecere blândă între scutec-oliță sau scutec-wc.
Cartea este ilustrată și recomandată copiilor cu vârste între 2-4 ani, dar merge și la copii mai măricei sau care știu deja să citească singuri. Prințesa Urbană răsfoiește cartea pentru a o aduce în atenția voastră.

Cea de-a doua frică cu care s-a confruntat dar care din fericire nu a ținut foarte mult pentru că am intervenit mai rapid, a fost frica de întuneric și implicit de faimosul bau-bau.
„Spaima de bau-bau” scrisă de Benas Berantas și Vilija Kvieskaite prezintă povestea veveriței și a corbului care pleacă în căutarea unei mingi pierdute fiind hotărâți să îl înfrunte chiar pe însuși bau-bau dacă este nevoie. Acțiunea se petrece în pădure și toate animalele pădurii intervin prin diverse dialoguri în mica incursiune a celor doi prieteni. Istorisirea îi va ține pe cei mici și în suspans și îi va și amuza pe alocuri. Cartea este ilustrată și recomandată începând cu vârsta de 2 ani, sau pentru copiii mai măricei cărora le plac poveștile amuzante. Vă las aici o prezentare drăguță, marca Librăria Cartemma.


Dacă am reușit să depășim cele două mari frici de mai sus, nu același lucru îl pot afirma și despre frica de grădiniță. Stiți voi, frica aia de abandon, sentimentul copleșitor cu care se confruntă marea majoritate a copiilor care intră în colectivitate și se rup de acea rutină cu care sunt obisnuiți acasă cu mama și tata.
Momentan, am achiziționat doar cartea „Mama se teme de școală” scrisă de Sandra Nelson și Caroline Ayrault și care ne expun povestea amuzantă a unei mame care se teme să își lase copilul la școală. Evident am adaptat povestea și am transformat școala în grădiniță, dar mi se pare genială inversarea rolurilor, astfel încât copiii să se amuze de faptul că și mamele au fricile și anxietățile lor și ceea ce trăiesc ei nu e ceva ieșit din comun, ci ceva absolut natural.
 Adică nu copilul este cel înspăimântat de școală/grădiniță ci chiar cea mai importantă persoană din viața lui, mama!  
Cartea este frumos ilustrată și poate fi citită celor mici chiar de când încep colectivitatea. Vă las mai jos prezentarea cărții, pe care am găsit-o pe Editura Univers.

Am ales să vă recomand aceste cărți pentru că pe noi ne-au ajutat și ne ajută dar și pentru că sunt conștientă că de cele mai multe ori și noi ca părinți avem propriul bagaj emoțional în spate și ducem propriile lupte, iar uneori ne e greu să gestionăm diverse situații care se întâmplă cu cei mici. Cred cu tărie că cel mai bun și util instrument, cu care putem corecta comportamente și stări, sunt cărțile.

Aștept cu nerăbdare și alte sugestii dacă aveți.

Lectură frumoasă și să vă fie de folos! 😊


Warning: Undefined array key "sfsi_plus_copylinkIcon_order" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 283

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_mastodonIcon_order" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 285

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_riaIcon_order" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 286

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_inhaIcon_order" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 287

Warning: Undefined array key "sfsi_plus_inha_display" in /var/www/tw.cm.upt.ro/wp-content/plugins/ultimate-social-media-plus/libs/sfsi_widget.php on line 355
Follow by Email
LinkedIn
Share