Cu siguranță frica și anxietatea sunt stări emoționale prin care am trecut cu toții la un moment dat în viață și sunt prezente și în rândul copiilor de toate vârstele.
Frica este însă o parte absolut normală și firească a vieții și, datorită ei, am reușit să supraviețuim ca specie.
Copiii trec prin extrem de multe transformări pe măsură ce cresc și încep să cunoască lumea. Când sunt încă bebeluși încep să manifeste anxietatea de separere de mamă, care din nou este normală și face parte din procesul de dezvoltare cognitivă.
Apoi, pe măsură ce devin mai conștienți de sine, pot manifesta diverse frici, cum ar fi: frica de întuneric(care este și cea mai comună în rândul copiilor), frica de bau-bau(aceasta este indusă in mare parte de adulții din jurul copilului. „Dacă nu ești cuminte, te dau la bau-bau”, sau „Dacă nu îți mănânci mâncarea, vine bau-bau” șamd), frica de monștrii(din nou indusă de adulți), frica de animale, frica de înălțime sau frica de a se uda pe cap(foarte des întâlnită în rândul copiilor mici) și inclusiv frica de a face caca, spre marea mea surprindere răspândită și ea printre copiii mici.
Pentru că nici pe noi nu ne-au ocolit aceste frici, și chiar am bifat mare parte din cele menționate mai sus, mi-am încercat norocul cu cărțile pentru copii, în special cele educative și psihologice.
Prin urmare, voi enumera mai jos trei dintre cărțile care l-au ajutat pe copilul meu în a deveni mai conștient de anumite situații și de a înțelege mai bine faptul că frica e ceva normal, o acceptăm și nu o respingem. Dar că încercăm să facem o distincție între motivele reale și cele imaginare care stau la baza acestui sentiment puternic pe care ei încă nu știu cum să îl gestioneze corect.
Cea care ne-a dat cele mai multe bătăi de cap a fost frica de a face caca. Un tranzit lent și nenumăratele mofturi pe care le făcea la masă cu mâncarea, precum și refuzul de a bea suficientă apă, au dus la o constipație funcțională și imediat după a urmat refuzul de a mai merge la toaleta pentru această nevoie fiziologică.
Am achiziționat mai multe cărți in direcția asta, dar cea care a ajutat a fost „Tot ce știu eu despre caca” scrisă de Jaume Copons și Merce Gali. Este o scurtă poveste a unui băiețel care reușește să răspundă întrebărilor și curiozităților micuților cititori vizavi de aceste proces natural. Totul este expus într-o manieră extrem de haioasă și citirea ei se va lăsa sigur cu zâmbete și hohote de râs de ambele părți.
Cartea este foarte utilă și pentru copiii care se pregătesc să renunțe la scutec și au nevoie de incurajări și o trecere blândă între scutec-oliță sau scutec-wc.
Cartea este ilustrată și recomandată copiilor cu vârste între 2-4 ani, dar merge și la copii mai măricei sau care știu deja să citească singuri. Prințesa Urbană răsfoiește cartea pentru a o aduce în atenția voastră.
Cea de-a doua frică cu care s-a confruntat dar care din fericire nu a ținut foarte mult pentru că am intervenit mai rapid, a fost frica de întuneric și implicit de faimosul bau-bau.
„Spaima de bau-bau” scrisă de Benas Berantas și Vilija Kvieskaite prezintă povestea veveriței și a corbului care pleacă în căutarea unei mingi pierdute fiind hotărâți să îl înfrunte chiar pe însuși bau-bau dacă este nevoie. Acțiunea se petrece în pădure și toate animalele pădurii intervin prin diverse dialoguri în mica incursiune a celor doi prieteni. Istorisirea îi va ține pe cei mici și în suspans și îi va și amuza pe alocuri. Cartea este ilustrată și recomandată începând cu vârsta de 2 ani, sau pentru copiii mai măricei cărora le plac poveștile amuzante. Vă las aici o prezentare drăguță, marca Librăria Cartemma.
Dacă am reușit să depășim cele două mari frici de mai sus, nu același lucru îl pot afirma și despre frica de grădiniță. Stiți voi, frica aia de abandon, sentimentul copleșitor cu care se confruntă marea majoritate a copiilor care intră în colectivitate și se rup de acea rutină cu care sunt obisnuiți acasă cu mama și tata.
Momentan, am achiziționat doar cartea „Mama se teme de școală” scrisă de Sandra Nelson și Caroline Ayrault și care ne expun povestea amuzantă a unei mame care se teme să își lase copilul la școală. Evident am adaptat povestea și am transformat școala în grădiniță, dar mi se pare genială inversarea rolurilor, astfel încât copiii să se amuze de faptul că și mamele au fricile și anxietățile lor și ceea ce trăiesc ei nu e ceva ieșit din comun, ci ceva absolut natural.
Adică nu copilul este cel înspăimântat de școală/grădiniță ci chiar cea mai importantă persoană din viața lui, mama!
Cartea este frumos ilustrată și poate fi citită celor mici chiar de când încep colectivitatea. Vă las mai jos prezentarea cărții, pe care am găsit-o pe Editura Univers.
Am ales să vă recomand aceste cărți pentru că pe noi ne-au ajutat și ne ajută dar și pentru că sunt conștientă că de cele mai multe ori și noi ca părinți avem propriul bagaj emoțional în spate și ducem propriile lupte, iar uneori ne e greu să gestionăm diverse situații care se întâmplă cu cei mici. Cred cu tărie că cel mai bun și util instrument, cu care putem corecta comportamente și stări, sunt cărțile.
Aștept cu nerăbdare și alte sugestii dacă aveți.
Lectură frumoasă și să vă fie de folos! 😊
