Ce ți-ai spune dacă te-ai putea dedubla, ai sta în fața ta și te-ai analiza? Ar fi interesant, nu?
Experiența de moderator și apoi de admin de pe grupul La Primul Bebe, Timiș și Arad, mi-a deschis ochii, m-a făcut să înțeleg și să observ că sunt foarte multe mame copleșite de noul rol!
Sigur că un copil în viața unei femei este o binecuvântare, atunci când este dorit evident, (nu discut aici despre celelalte situații când copilul nu e dorit, e abandonat etc) dar ceea ce nu ni se spune niciuneia din noi este că el vine fără manual de instrucțiuni, fără a semăna cu niciun alt copil văzut sau întâlnit de tine până atunci.
Și cred că toate știam în teorie cu ce se „mănâncă” părințeala asta până au lovit în plin colicii, plânsul copleșitor și de neconsolat, prima febră, primii muci, prima noapte nedormită, primul tantrum.
Vă mai amintiți oare când judecați părinți care nu reușeau să gestioneze furtuna de schimbări din viața lor, apărută odată cu copilul? Cum vă minunați când vedeați un tantrum pe stradă sau în magazin și nu înțelegeați de ce oamenii ăia inconștienți erau incapabili de a-și liniști odorul? 🙂
Been there, done that! ohh, și câte și mai câte nu am spus în gând despre acei părinți incompetenți!
Te-am făcut să râzi? Ți se pare cunoscut? Ți se întâmplă și ție aceleași lucruri acum? Ești și tu privită ca pe o mamă incapabilă de a-și educa copilul care se dezlănțuie în fața ta și a altor zeci de oameni ca un balaur și nu e chip să îl calmezi?
Asta înseamnă „părințeala”, să go with the flow uneori, să nu ai idee ce faci sau dacă faci bine, tot ce știi e că trebuie să faci! Te consolezi că va trece… Nop, în majoritatea cazurilor it gets worse. 🙈 mai ales pe măsură ce copchilu’ crește!
Dar nu asta e intenția mea, scriind aceste lucruri… să te sperii, să te dezamăgesc, să te descurajez sau să te afund mai rău în depresie!
Ceea ce vreau să îți transmit, în special ție mămică la început de drum, este că e în regulă să nu mai poți.
E în regulă să te simți copleșită, incapabilă să gestionezi tantrumuri, nopți pierdute printre plânsete sau viața de zi cu zi. Știi de ce? Odată cu nașterea puiului tău, s-a născut și o mamă…TU! Ai grijă de tine.
Tu ești cea mai importantă ființă din viața ta, iar apoi copilul. Pentru că dacă tu nu ești bine, nici copilul nu e bine (mi-a zis mama mea asta obsesiv, în special atunci când îi spuneam că nu mai pot. Și i-am spus des!).
Dacă tu ești mereu în priză și stresată, ai toate șansele din lume să-i transmiți asta și celui mic. Pentru că știi deja de legătura specială și divină dintre mamă și copil care se crează încă de când e în burtica ta, nu?
Cere ajutor când nu mai poți, apelează la soț, bunici, o vecină, o prietenă. Orice persoană în care ai încredere și cu care îți poți lăsa copilul măcar 1h, timp în care să te plimbi, să bei o cafea, să faci un duș în liniște, să mergi la un coafor unde să te tunzi/vopsești sau doar să îl coafezi cum o făceai odată. Orice te ajută să te deconectezi puțin și să îți repari starea de spirit. Altfel vei vedea lucrurile după! 🙂
Îți va face bine, parol! E testat pe pielea mea. 😀
Am fost recent să mă vopsesc și am făcut-o fix când am simțit că urmează să clachez!
Cine a spus că e ușor să fi părinte? Să vină la mine să îl trezesc la realitate! 😂
PS: Nu te pune cu o mamă obosită și stresată, poate fi mai periculoasă decât un criminal în serie! 😉😁
Just kiding… sau nu! 😏
Te îmbrățisez, ai grijă de tine mămico! ❤