Atmosfera luxuriantă în care se desfășoară acțiunea, intriga captivantă, personajele misterioase fac din cartea Moarte pe Nil unul dintre cele mai bune romane scrise de Agatha Christie. Dacă ar fi să-i reproșez ceva, ar fi că aduce puțin cu Crima din Orient Expres, dar doar în felul în care personajele ies, intră, se ascund sau ascund ceva în cabinele de pe vas (dincolo erau cușete de tren).

Atipic, poate, pentru romanele polițiste, chiar și pentru cele scrise de Agatha Christie, prima crimă are loc abia la jumătatea cărții. Până atunci, într-o încălzire ușoară, autoarea își introduce ușor cititorul în exotica atmosferă egipteană, care va deveni fundalul unor adevărate drame, dar și al unor povești mai mult sau mai puțin romantice. Prilej cu care, fină observatoare a naturii umane, Lady Agatha ne face cunoștință cu personajele.

Cine a ales să facă o croazieră pe Nil

Cartea prezintă mai mulți turiști aleg, ca din întâmplare, să-și petreacă vacanța în Egipt. Ca din întâmplare, pentru că, pentru unii, întâmplarea nu a avut nicio contribuție la faptul că se aflau la bordul navei Karnak, care făcea o croazieră pe Nil.

Printre pasageri, se regăsesc doi tineri aflați în luna de miere, Linnet Ridgeway, o tânără aristocrată, moștenitoare a unei mari averi și Simon Doyle, care fusese iubitul bunei sale prietene, Jacqueline de Bellefort. Aceasta îi urmărește obsesiv pe cei doi proaspăt căsătoriți și se află, de asemenea, pe vas.

Ceilalți pasageri sunt: o mamă împreună cu fiul ei, o scriitoare ratată și alcoolică cu fiica sa, o domnișoară bătrână excentrică și cleptomană, însoțită de o asistentă medicală și de o nepoată, un conte englez transformat în studenție în comunist, un arheolog ciudat, un medic care părea să ascundă ceva, o cameristă franțuzoaică, un avocat, încă un avocat și un colonel care avea misiunea să prindă un infractor ascuns printre călători. Nu te plictisești în compania unor asemenea personaje, unul mai ciudat ca altul și mai potrivit să joace rolul suspectului de serviciu.

Personajele sunt „construite” cu mare atenție la detalii – fizice, psihologice, chiar vestimentare – astfel încât le urmărești evoluția cu mare interes și cu lejeritate aș zice, în ciuda faptului că sunt relativ numeroase.

Hercule Poirot în vacanță în Egipt

Chiar aflat în vacanță, micul detectiv belgian este o apariție impecabilă, deși uneori extravagantă.

„Hercule Poirot sporovăia amabil, plin de o bună dispoziție perfect senină. Purta un costum de mătase albă, atent călcat, și o pălărie de panama, și ținea în mână o apărătoare de muște cu mâner ornamentat din imitație de chihlimbar.”

O ecranizare perfectă a cărții va urma din 11 februarie în cinema. Până atunci, vă invit să vizualizați trailerul: https://www.youtube.com/watch?v=dZRqB0JLizw

Sursă electronică: https://dorinadanila.com/2019/03/15/moarte-pe-nil-de-agatha-christie/

Zece negri mititei este considerat a fi capodopera Agathei Christie, fiind, după cum spunea ea, „cea mai grea carte de scris”. Romanul poliţist a apărut, pentru prima dată, în Regatul Unit în 1939, apoi în Statele Unite, însă titlul fost schimbat, din motive rasiale, în Şi n-a mai rămas niciunul.

După cum spune şi titlul, un grup de oameni, din toate categoriile, sunt invitaţi să vină pe o insulă privată, unul pentru a lucra, alţii pentru a petrece o vacanţă de neuitat sau pentru a reîntâlni pe cineva. Cei zece se familiarizează între ei, pentru fiecare fiind o statuetă neagră pe masă.

Panica lor se declanşează în momentul în care pornesc gramofonul şi o voce misterioasă le dezvăluie crimele săvârşite în trecut, sub diferite conjuncturi, şi scopul adevărat al incursiunii lor: să plătească.

Pe măsură ce cântecul pentru copii Ten Little Injuns ajunge mai departe, oaspeţii mor subit sau sunt ucişi, întocmai ca în versuri, de pe masă dispărând câte o statuetă. Teama de moarte îi înnebuneşte, iar aceştia se dezbină sau complotează unul împotriva celuilalt.

Adevărul este aflat, ca de fiecare dată, de maestrul crimelor, Hercule Poirot, eroul preferat al scriitoarei, printr-un vas de sticlă în care răzbunătorul şi-a scris confesiunile. Suspecţii principali sunt eliminaţi, iar acţiunea se precipită spre final, ritmul dispariţiilor crescând în timp ce numărul lor se micşorează.

Această carte, Ten Little Niggers a constituit, de-a lungul timpul, o nesecată sursă de inspiraţie pentru filme şi seriale, dar şi o preţioasă operă pentru autoarea britanică, aducându-i numeroase referinţe din partea ziarelor şi laude din partea celor 100 de milioane de cititori. Romanul se conturează în jurul ideii de justiţie supremă, punând în joc o vânătoare de suflete, sadică pentru criminal şi dilematică pentru lectori.

Sursă electronică: https://booknation.ro/recenzie-zece-negri-mititei-de-agatha-christie/