Zece negri mititei este considerat a fi capodopera Agathei Christie, fiind, după cum spunea ea, „cea mai grea carte de scris”. Romanul poliţist a apărut, pentru prima dată, în Regatul Unit în 1939, apoi în Statele Unite, însă titlul fost schimbat, din motive rasiale, în Şi n-a mai rămas niciunul.
După cum spune şi titlul, un grup de oameni, din toate categoriile, sunt invitaţi să vină pe o insulă privată, unul pentru a lucra, alţii pentru a petrece o vacanţă de neuitat sau pentru a reîntâlni pe cineva. Cei zece se familiarizează între ei, pentru fiecare fiind o statuetă neagră pe masă.
Panica lor se declanşează în momentul în care pornesc gramofonul şi o voce misterioasă le dezvăluie crimele săvârşite în trecut, sub diferite conjuncturi, şi scopul adevărat al incursiunii lor: să plătească.
Pe măsură ce cântecul pentru copii Ten Little Injuns ajunge mai departe, oaspeţii mor subit sau sunt ucişi, întocmai ca în versuri, de pe masă dispărând câte o statuetă. Teama de moarte îi înnebuneşte, iar aceştia se dezbină sau complotează unul împotriva celuilalt.
Adevărul este aflat, ca de fiecare dată, de maestrul crimelor, Hercule Poirot, eroul preferat al scriitoarei, printr-un vas de sticlă în care răzbunătorul şi-a scris confesiunile. Suspecţii principali sunt eliminaţi, iar acţiunea se precipită spre final, ritmul dispariţiilor crescând în timp ce numărul lor se micşorează.
Această carte, Ten Little Niggers a constituit, de-a lungul timpul, o nesecată sursă de inspiraţie pentru filme şi seriale, dar şi o preţioasă operă pentru autoarea britanică, aducându-i numeroase referinţe din partea ziarelor şi laude din partea celor 100 de milioane de cititori. Romanul se conturează în jurul ideii de justiţie supremă, punând în joc o vânătoare de suflete, sadică pentru criminal şi dilematică pentru lectori.
Sursă electronică: https://booknation.ro/recenzie-zece-negri-mititei-de-agatha-christie/
