Daily Archives: January 10, 2022

Numărul 1, un chinez-cea mai abilă minte criminală a tuturor timpurilor ; Numărul 2, un multimilionar; Numărul 3, o frumoasă franțuzoaică, și Numărul 4 -distrugătorul-, un ucigaș nemilos, cu un mare talent de a se deghiza.

Până acum detectivul minion era pe urmele unei singure persoane, dar acum trebuie să se împartă în patru ca să rezolve acest caz.

“-Monsieur Poirot este un om important, bineînțeles. Dar oamenii mari au manii mici, nu-i așa? A dumnealui este aceea de a-și imagina comploturi. Toată lumea o știe.”

Cei patru mari  este un roman diferit de celelalte din seria Hercule Poirot. Dacă în celelalte, micul detectiv investighează crime comise în Anglia rurală sau, uneori, în locuri mai exotice – Poirot pleacă și el câteodată în vacanță, nu? – de data aceasta, Poirot are de-a face cu un cartel care pare că vrea să conducă lumea. Sub numele Cei patru mari se ascund un chinez foarte inteligent (creierul întregii afaceri), un milionar american, o cercetătoare științifică franțuzoaică și un englez poreclit „Distrugătorul”, foarte talentat în deghizare. Poirot nu se luptă de unul singur cu Cei patru mari, în ajutorul lui sare prietenul său de-o viață, Arthur Hastings, a cărui contribuție majoră e că aduce o pată de culoare întregii povești. Poirot și Hastings au de-a face cu o serie de mici mistere, aparent fără legătură între ele, dar care duc până la urmă spre Cei patru mari, care par hotărâți să scape cu orice preț de Poirot. Chiar cu prețul crimei. Poirot nu se lasă nici el mai prejos și apelează ba la o brichetă care detonează, ba la deghizări neașteptate, ba la un frate geamăn. Apropo, dacă Poirot ar avea un frate geamăn, cum crezi că l-ar chema? Enneas? Theseus? Achille? Și cu ce s-ar ocupa?

– Cu ce se ocupă? am continuat curios, fără să fac vreo aluzie la gusturile răposatei madame Poirot și la numele antice puse copiilor ei.

– Nu face nimic. Este de o indolență nemaiîntâlnită. Dar abilitățile lui sunt aproape ca ale mele, ceea ce spune multe lucruri.

– Semănați fizic?

– Da, însă el nu e la fel de frumos ca mine și nu are mustață.”

Un roman diferit de ce am citit până acum de faimoasa Agatha Christie. În acest roman a schimbat tactica de a scrie cărți polițiste/de mister și e ca și cum ai citi patru cazuri într-o singură carte. De data asta detectivul Hercule Poirot trebuie să elucideze cel mai mare mister, este o nouă  provocare.
Eram cât pe ce să cred, că acest mister rămânea nerezolvat, ținându-mă cu sufletul la gură, pagină după pagină, acțiune după acțiune.

Sursă electronică: https://dorinadanila.com/2019/08/08/cei-patru-mari-agatha-christie-recenzie/

• 

Această carte o prezintă pe domnișoara Carla Lemarchant, care pare să fi tras bățul lung de la soartă: este o femeie frumoasă, hotărâtă, tânără și îndrăgostită. Cu toate astea o crimă petrecută acum 16 ani îi bântuie liniștea și logodna; Caroline Crale, mama sa, a fost acuzată de otrăvirea cu cucută a tatălui său, pictorul Amyas Crale.

Când împlinește 21 de ani, Carla primește o scrisoare în care mama sa iși mărturisește nevinovăția. Așadar, spiritul justițiar o aduce pe fată la ușa lui Hercule Poirot, cerându-i să rezolve misterul. Poirot își începe investigația discutând cu avocații, a căror părere este unanimă : Caroline Crale a fost cu siguranță vinovată. O femeie atractivă, devotată, care și-a gravat un loc în mintea celor ce-au cunoscut-o dar care nu a luptat deloc să se apere în proces. Iar Amyas Crale era genul clasic al artistului, trăia pentru pictura sa, iubea femeile și viața dezordonată.

Există totuși cinci martori oculari (cei cinci purceluși) care-i stârnesc interesul lui Poirot : Philip Blake, Meredith Blake, Angela Warren, Elsa Greer și Cecilia Williams.

O veche poezioară pentru copii iși face loc în mintea lui Poirot :

Purcelușul ăsta a plecat la piață,

Purcelușul ăsta a rămas acasă,

Purcelușul ăsta a mâncat friptură,

 Purcelușul ăsta n-a avut nimic,

 Purcelusul ăsta a strigat « guiț, guiț, guiț »

Sub pretextul coordonării unei cărți, Poirot îi convinge pe fiecare să-i predea câte un manuscris în care să-și scrie propria versiune a cazului.

Partea comună a manuscriselor arată că Amyas o aduce în casa pe Elsa, pe care o picta la acel moment și se îndrăgostește de ea, urmând să divorțeze de Caroline. Meredith observă lipsa unei sticluțe cu cucută și își alertează fratele. La scurt timp, Amyas primește o bere rece de la soția sa și moare otrăvit. Părerea generală o consideră vinovată pe Caroline, elimină ideea sinuciderii și nu crede în nicio altă alternativă.

Omisiunile și particularitățile, însă, ne dezvăluie următoarele și trezesc cei cinci purceluși la viață:

• Purcelușul care a plecat la piață, Philip Blake, manifesta o mare animozitate față de Caroline. Izvorâtă oare dintr-o veche pasiune ?
• Purcelușul care a rămas acasă, Meredith Blake, cumpăra ultimul tablou pictat de Amyas Crale. Impulsul s-a datorat pictorului sau al subiectului ?
• Purcelușul care a mâncat friptură, Elsa Greer, nu pare să aibă nicio urmă a vitalității și a pasiunii pe care o arăta la 20 de ani. Moartea iubitului i-a secat sentimentele sau nu a fost cu nimic deosebită de la inceput ?
• Purcelușul care nu a avut nimic, Cecilia Williams, susține că are dovada incontestabila a vinovăției lui Caroline, pe care a tinut-o ascunsă la proces din solidaritate. Dovada va fi oare suficientă pentru Clara sau dimpotrivă, va fi piesa lipsă a enigmei ?
• Purcelușul care a plans « guiț, guiț, guiț », Angela Warren, s-a ales cu o cicatrice pe viață din cauza furiei necontrolate a surorii sale – și tocmai pentru asta e acum convinsă de nevinovația ei. Caroline a încercat o viață întreagă să-și răscumpere greșeala. Ce ar putea echilibra o balanță dacă pe unul din talere stă o față desfigurată ?

Hercule Poirot îi strânge pe toți la vila din Alderbury, ca odinioară, reușind să descifreze evenimentele petrecute acum 16 ani;  psihologia e aceeași fie că s-a întâmplat ieri, fie acum un veac și jumătate.

Sursă electronică: https://biblioteca-ursului.ro/cei-cinci-purcelusi-recenzie/

• 

•