Încă din primele rânduri, Julien Sorel, personajul principal al operei, remarcă faptul că sub restaurație este aproape imposibil pentru un tânăr de condiție umilă să se facă remarcat în armată, în comparație cu vremea în care Napoleon domnea în Franța. În acest peisaj, doar Biserica mai oferea un avantaj social și o anumită glorie. Cu toate acestea, în inima personajului cele două aspecte erau cum nu se poate mai antitetice, instituindu-se situația: a vrea și a putea.
Cunoscător destul de bun al limbii latine, Julien este remarcat de un om influent din Verriers, satul unde se petrece inițial acțiunea, pentru a le fi preceptor copiilor săi. Acordul încheiat cu tatăl său, care practic își vinde copilul, fără regrete, îl va duce în casa acestui domn (Monsieur de Rênal) cu a cărui soție va dezvolta o relație romantică, dar plină de surprize.
Acțiunea se petrece destul de repede, iar cele două volume ale cărții vor fi citite destul de repede, grație acțiunii din ce în ce mai interesante și a complicațiilor ce survin în jurul vieții personajului principal. Ca și la prezentarea altor cărți sau filme, n-am să detaliez acțiunea în ideea de a evita stricarea plăcerii lecturării acestui roman minunat de către cei interesați. În orice caz, aceasta este cel mult o mini-recenzie și nu un comentariu al cărții. Nu sunt în măsură să-l fac.
După cum spuneam, acțiunea cărții se duce până-n anul 1831, dar luând în considerare momentul lansării oficiale a cărții, este demn de luat în seamă că Stendhal ori s-a sincronizat, ori a simțit ceva de a cuprins și perioada lui iulie 1830[2] în rândurile romanului. Ambițiile lui Julien Sorel sunt motivate de emoții și tensiuni lăuntrice dintre idealismul republican (centrat pe nostalgia perioadei lui Napoleon) și realismul politic al mișcărilor de rezistență din acei ani susținute de iezuiți, în special. Personaje de acest calibru apar și în ”Roșu și Negru”, dacă ar fi să amintesc doar de marchizul de la Mole pe care Julien îl va servi în cel de-al doilea volum.
Personajele stendhaliene sunt celebre prin modul lor de construcție. Ceea ce atrage cititorul în romanul de față este cadrul interior al lui Julien și rezolvarea propriilor conflicte prin intermediul altora (inclusiv al femeilor din viața sa) și mai puțin cel exterior al faptelor din perioada determinată. În acest fel, autorul este un adevărat artist și un psiholog de excepție care pune cititorul într-o postură unică, aceea de a cunoaște ce se întâmplă în interiorul personajelor romanului, de a pătrunde acolo unde nu putea să pătrundă nimeni pentru ca mai apoi să compare acțiunea dorită cu reacțiunea rezultată. Cunoscând câteva elemente biografice din viața lui Marie-Henri Beyle alias Stendhal, nu poți să nu remarci unele similitudini transmise și asupra lui Julien. De exemplu laudele regimului napoleonean se datorează probabil perioadei anului 1812 când Stendhal făcu parte din armata lui Napoleon la invazia Rusiei. Cel mai probabil simpatia sa pentru Napoleon o putem deduce din faptul că după semnarea abdicării de la Fontainebleau (1814) prin care Napoleon fu exilat pe Elba și înlăturat de la putere, autorul s-a mutat în Italia la Milano. Stendhal mereu a considerat Italia drept o patrie mult mai corectă decât Franța din timpul Restaurației.
Sursă electronică: https://coltulcultural.wordpress.com/2013/03/04/citit-ati-oare-rosu-si-negru-de-stendhal/
