Pământ american este un roman care ne oferă o felie dureroasă din realitatea contemporană. Lydia trăiește o viață aproape perfectă. Deși locuiește în Acapulco – un loc de vis, dar în care cartelurile fac legea – ea are familia perfectă, slujba perfectă. De multe ori închide ochii la multe atrocități care se întâmplă, doar pentru a nu-și sacrifica iluzia de viață liniștită pe care o trăiește. Cu toate acestea, este conștientă de pericol, mai ales că soțul ei este jurnalist, iar aceștia sunt des uciși.

Mii de kilometri, pericole la orice pas, un singur scop… supraviețuirea.

„Relevant, puternic, extraordinar. Un amestec remarcabil de bucurie și teroare, impregnat la tot pasul de forța regenerativă a iubirii materne și de capacitatea nesfârșită a ființei umane de a nădăjdui.” – Kristin Hannah

Deoarece cartelul are informatori peste tot, scopul Lydiei este foarte greu de atins. Nu pot lua avionul, nu se pot afișa nicăieri. Dar este conștientă că este singura lor șansă să rămână în viață și că nu poate renunța. Cea mai la îndemână deghizare este să pretindă că sunt migranți, știind că aceștia sunt mereu ignorați. Sunt ca și invizibili, lumea dorind să întoarcă privirea, să se prefacă că nu există. Totuși, această deghizare îi pune în fața pericolelor pe care migranții le înfruntă zilnic. Migranții călătoresc pe trenuri, sunt vânați de poliție sau de carteluri. Sunt jefuiți, tâlhăriți, uciși, vânduți sau violați. O lume oribilă, pe care nu dorim să o conștientizăm, dar care există cu adevărat.

În drumul lor, Lydia și Luca (fiul său) cunosc două surori adolescente, care lasă în urmă întâmplări oribile, de nedescris. Cei patru sunt uniți de suferința lor, de faptul că lumea pe care o cunoșteau li s-a năruit. Așadar, își continuă călătoria împreună. Au încredere unul în celălalt și se ajută atunci când pot. Nu renunță, nu se lasă în urmă.

Am citit această carte cu sufletul la gură. Încă din primele pagini m-a captivat și m-a neliniștit. Am anticipat o lectură care mă va marca și care mă va face să apreciez locul liniștit în care trăiesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation