Numărul 1, un chinez-cea mai abilă minte criminală a tuturor timpurilor ; Numărul 2, un multimilionar; Numărul 3, o frumoasă franțuzoaică, și Numărul 4 -distrugătorul-, un ucigaș nemilos, cu un mare talent de a se deghiza.
Până acum detectivul minion era pe urmele unei singure persoane, dar acum trebuie să se împartă în patru ca să rezolve acest caz.
“-Monsieur Poirot este un om important, bineînțeles. Dar oamenii mari au manii mici, nu-i așa? A dumnealui este aceea de a-și imagina comploturi. Toată lumea o știe.”
Cei patru mari este un roman diferit de celelalte din seria Hercule Poirot. Dacă în celelalte, micul detectiv investighează crime comise în Anglia rurală sau, uneori, în locuri mai exotice – Poirot pleacă și el câteodată în vacanță, nu? – de data aceasta, Poirot are de-a face cu un cartel care pare că vrea să conducă lumea. Sub numele Cei patru mari se ascund un chinez foarte inteligent (creierul întregii afaceri), un milionar american, o cercetătoare științifică franțuzoaică și un englez poreclit „Distrugătorul”, foarte talentat în deghizare. Poirot nu se luptă de unul singur cu Cei patru mari, în ajutorul lui sare prietenul său de-o viață, Arthur Hastings, a cărui contribuție majoră e că aduce o pată de culoare întregii povești. Poirot și Hastings au de-a face cu o serie de mici mistere, aparent fără legătură între ele, dar care duc până la urmă spre Cei patru mari, care par hotărâți să scape cu orice preț de Poirot. Chiar cu prețul crimei. Poirot nu se lasă nici el mai prejos și apelează ba la o brichetă care detonează, ba la deghizări neașteptate, ba la un frate geamăn. Apropo, dacă Poirot ar avea un frate geamăn, cum crezi că l-ar chema? Enneas? Theseus? Achille? Și cu ce s-ar ocupa?
– Cu ce se ocupă? am continuat curios, fără să fac vreo aluzie la gusturile răposatei madame Poirot și la numele antice puse copiilor ei.
– Nu face nimic. Este de o indolență nemaiîntâlnită. Dar abilitățile lui sunt aproape ca ale mele, ceea ce spune multe lucruri.
– Semănați fizic?
– Da, însă el nu e la fel de frumos ca mine și nu are mustață.”
Un roman diferit de ce am citit până acum de faimoasa Agatha Christie. În acest roman a schimbat tactica de a scrie cărți polițiste/de mister și e ca și cum ai citi patru cazuri într-o singură carte. De data asta detectivul Hercule Poirot trebuie să elucideze cel mai mare mister, este o nouă provocare.
Eram cât pe ce să cred, că acest mister rămânea nerezolvat, ținându-mă cu sufletul la gură, pagină după pagină, acțiune după acțiune.
Sursă electronică: https://dorinadanila.com/2019/08/08/cei-patru-mari-agatha-christie-recenzie/
