O opera cu un final deschis. Roman german tipic, cu nume reprezantive și acțiune neliniară, uneori de-a dreptul absurdă, Procesul lui Franz Kafka vorbește despre tribunal, corectitudine, nedreptate și toate celelalte elemente ce însoțesc un acuzat pe parcursul luptei sale cu justiția. Este o adevărată filozofie a teoriei generale a dreptului și a dreptului pozitiv, criticii literari considerând că, analizând cu mare atenție Procesul de Franz Kafka într-un rezumat, se constată trimiteri spre istoria habsburgică.

Începem ziua alături de Josef K., procuristul unei bănci importante, care, la cea de a 30-a aniversare a sa, se trezește surprins de doi agenți pregătiți să îl aresteze.

Motivul arestării este incert și va rămâne secret până la sfârșitul romanului, atât pentru protagonist, cât și pentru cititori. Tot ce aflăm este siguranța acuzatului în legătură cu nevinovăția lui. Întrebarea este: oare cât de mult contează ea pentru tribunal?

Zis și făcut pentru o vreme, însă tot mai multe personaje sunt implicate în acțiune și, chipurile, încearcă să îl ajute pe domnul K. Apar în scenă mai multe femei ce fac tot posibilul să îi intre în grații acestuia și își arată cu dezinvoltură relațiile mai puțin ortodoxe avute cu diverși funcționari ai tribunalului.

E justiția atât de coruptă? Se va deda Josef la asemenea tertipuri pentru a scăpa basma curată? Și, mai important, există vreo șansă ca el să fie achitat într-un proces despre care nu știe mai nimic?

Am fost uimită să văd cât de deschis vorbește autorul despre condiția umană. M-a pus pe gânduri momentul în care personajul principal al lui Franz Kafka dintr-una din operele sale de renume spune fără menajamente că nu ar fi fost interesat de corectitudinea justiției, dacă nu era direct implicat.

Nu asta facem cu toții, de fapt? Ne ascundem și ne prefacem că nu observăm nedreptățile din jurul nostru, intervenind abia atunci când cuțitul ajunge la propriul os. Restul omenirii ne interesează prea puțin și binele personal primează indiferent de situație.

Cartea lui Kafka este o opera deschisa, nu vom afla niciodata finalul adevarat. Ne vom transpune fiecare propia fiinta in trairile sale si fiecare din noi isi va face propriul final in functie de constiinta noastra proprie. Vom oferi atata luciditate cata avem si vom trai cartea dupa propriile noastre puteri sufletesti.