„Hotul de carti” este un roman minunat, cu o poveste emotionanta despre razboaie exterioare, urmate de cele interioare ale neputintei si fricii, care sunt combatute in cel mai frumos mod cu putinta: prin intermediul cuvintelor si a imaginatiei. Markus Zusak a stiut ca aceasta este povestea pe care vrea sa o astearna pe hartie inca din momentul in care asculta povesti despre Germania nazista, despre bombardarea Munchenului si despre evreii manati spre lagare prin orasul natal al mamei sale.

Trimisa la scoala din oraselul german Molching unde locuia familia sa adoptiva, Liesel este umilita de catre colegii sai pentru ca nu stia sa citeasca, motiv pentru care aceasta îl bate crunt pe colegul sau Ludwig Schmeikl.
Hans Hubermann , tatal sau adoptiv, este cel care o invata pe Liesel sa citeasca, acesta scriind alfatelul pe bucati de smirghel, cu un creion de tamplarie.
Treptat, Liesel este fascinata de puterea cuvintelor si ajunge sa fure a doua carte, pe care o salveaza din foc, iar pe celelalte le sustrage din casa sotiei primarului, care o indragise pe fetita.
Povestea se amplifica in trairi odata cu aparita evreului Max Vandenburg, un tanar boxer, fiul unui camarad de razboi al lui Hans Hubermann, familia fiind nevoia sa-l ascunda in pivnita pentru a-l adaposti de teroarea regimului nazist, acesta devenind in scurt timp prietenul lui Liesel, de care o leaga dragostea pentru lectura si cosmarurile recurente.
Fetia va trece prin situatii grele , tremuratoare, pe care le vei descoperi alaturi de ea, si vei fi incercat de un amalgam de sentimente pentru ca nu ai cum sa nu empatizezi. Vei fi langa ea. O vei admira. Vei invata alaturi de ea puterea cuvintelor si iti va fi ciuda ca nu poti fi langa ea…unica   supravietuitoare de pe strada Himmel.

„Hotul de carti” este o poveste despre puterea cuvintelor de a crea lumi. O poveste despre puterea cuvintelor, o poveste spusa altfel, si desi e spusa de moarte, e despre viața, despre speranta, alegeri si dragoste.