Cu toate că în prezent oamenii au învățat să distingă elementele fantasticului de lumea reală, căutarea gloriei și a faimei nu a încetat, ba chiar a devenit comună și și-a înrădăcinat motivația în ideea că „oricine poate deveni o legedă dacă lucrează la acest lucru îndeajuns de mult”. Inspirat de ideile medievale, Don Quijote pleacă în căutarea gloriei cavalerești, eroism masculin care lipsește în filmele și cărțile din ziua de astăzi.
Ne este prezentat ca un absurd idealist care nu ascultă de vocile rațiunii, care este într-o continuă luptă cu amenințările din delirul său, și care continuă să piardă aceste lupte în lumea reală, dar pe care le câștigă în lumea lui. Chiar dacă îi este oferită o astfel de imagine, noi continuăm să simpatizăm cu acest personaj, deoarece, la rândul nostru, suntem niște buruieni subnutrite care iși continuă lupta pentru supraviețuire și care visează la îndeplinirea visului pe care îl purtăm alături de noi până când realizăm că visul ne devine coșmar, iar noi ne regăsim bătrâni și destinați curând inexistenței. Continuă însă să își ducă luptele cu iluziile în timp ce devine o amenințare el însuși, și este păcălit pentru amuzamentul celor din jur.
Lecțiile pe care personajul controversat a lui Don Quijote ne învață de-a lungul călătoriei sale sunt valabile și în prezent. Poate cea mai importantă fiind cea de a nu lua anumite idei în mod prea serios, deoarece se pot întâmpla lucrui nefericite, iar oamenii din jur ar putea să fie răniți. Vedem de nenumărate ori în filmul sugerat scene care rezumă perfect această idee: de la scena în care Don îl salvează pe „Sancho”, la scena în care îl înfruntă pe Raul costumat, și până la momentul în care Don își găsește sfârșitul. O altă lecție care merită adusă în discuție este legată de Sancho de acestă dată, și aceasta se referă la faptul că ar trebui să păstrăm autenticitatea generală în orice situație precum personajul său.
Astfel, în prezent, nebunia lui Don Quijote este încă valabilă și regăsită mult mai ușor la orice individ într-o diferită măsură. De-a lungul timpului au fost create și alte personaje care urmăresc o structură similară. Printre exemple se regăsesc Sherlock și Watson sau Rick și Morty. Pentru aceștia rațiunea nu este un factor care lipsește, dar dau dovadă de un nemăsurabil egocentrism, dovadă a schimbărilor de valori pe care le-a întâlnit societatea de-a lungul timpului.
Prin urmare, nebunia lui Don Quijote a devenit o mentalitate comună, dar care este întâlnită sub diferite forme și înfățișată în diverse moduri. Dacă pentru Don Quijote cărțile au fost factorul care l-a adus în starea de delir, în societatea contemporană întâlnim un alt factor: utilizarea excesivă a gadgeturilor fără un scop prestabilit. Așadar, în prezent, un Don Quijote s-ar putea să fie privit diferit de către oameni, deoarece ne este cunoscut faptul că visele nu pot învinge realitatea.