Tehnologia informației l-a îngrijorat pe Platon de la bun început. El se temea că scrisul îi va determina pe oameni să-și abandoneze memoria, să aibă încredere în „personaje exterioare care nu fac parte din ele însele”. Acum trăim o nouă revoluție în tehnologia informației, una cu consecințe la fel de dramatice și probabil și mai profunde. Cum am putea să nu fim îngrijorați? Vechile noastre moduri de a comunica fie devin învechite, fie se trezesc dramatic „reutilizate” în fața ochilor noștri.
Inclusiv cel mai mare dintre toate: literatura.
Literatura este una dintre acele categorii care au tulburat intelectul uman de secole. De obicei, ne gândim la clasici când ne gândim la literatură. Dacă nu știm exact ce este, ne place să credem că știm cum arată. Cu alte cuvinte, folosim asemănarea ca criteriu principal. Și într-adevăr, când te uiți la producția autorilor literari contemporani, nu găsești lipsă de asemănări de familie: lirismul prozei, rafinamentul tematic, subiectele cotidiene și, desigur, modul foarte important pentru experimentare.
Faptul că aceste valori sunt atât de măgulitoare, încât cititorii și scriitorii de ficțiune literară sunt atât de predispuși să se identifice (în ciuda complicității lor) împotriva „idioțeniei consumatorului”, nu va face decât să le facă mult mai greu de îndepărtat. Conceptele sunt bigote: dacă te identifici ca fiind literar, atunci vei sorta automat și inconștient „serios” de „prost” în moduri care păstrează status quo-ul literar. Datorită mecanismelor psihologice de atribuire a valorii, judecăm cu fiecare respirație, indiferent cât de „autocritici” ne pretindem că suntem.
Creierul nostru are algoritmi proprii de analiză a preferințelor!
Și poate cel mai rău dintre toate, aceste valori îi permit așa-zisului scriitor literar să fie leneș, să-și răsfețe propriile gusturi și presupuneri sub pretextul „a face din lume un loc mai bun.” Oriunde găsești o părere înaltă, ipocrizia nu este niciodată departe. .
Aceste trei lucruri, inerția instituțională, atribuirea de valori și lenea bună de modă veche garantează aproape ani, dacă nu decenii, de negare și raționalizare din cultura literară. Dezertorii vor fi demiși, dezamăgiți și ignorați, la fel ca și dezertorii din orice altă instituție. Acesta este motivul pentru care calea pe care o susțin va rămâne cu siguranță cea mai puțin parcursă: implică un risc profesional real și o trudă creativă reală.
Ceva ce ne așteptam cândva de la autorii noștri literari.