O idee foarte bună pentru cei din zona Banatului, de o ieșire lejeră de o zi, o repezintă munții Țarcu. Traseul este unul de dificultate medie spre ușoară și poate fi considerată o plimbare lejeră.

Fiind din Lugoj, mi-am dorit de foarte mult timp să ajung pe Vârful Țarcu. De când eram mică știu că admiram mereu frumusețea munților ce se puteau vedea chiar din oraș în zilele senine. Iar atunci când urcam pe Muntele Mic, fie in drumeții sau la ski, admiram mereu spectacolul pe care îl ofereau munții Țarcu.

Și iată că într-un final am ajuns 🙂

Vara lui 2017 a fost destul de bogată în excursii așa că nu se putea să nu ajung și pe Țarcu că doar era atât de aproape de casă.

Am pornit pe traseu chiar de pe drumul asfaltat ce duce pe Muntele Mic. Am urcat cu mașina cam până la jumătatea drumului (veți vedea că se face un viraj strâns la stânga iar pe partea dreaptă, chiar în curbă este un mic platou unde vă puteți lăsa mașina, loc în care începe și marcajul montan). Din păcate, locul nu este semnalizat, dar cu siguranță veți mai vedea una sau două mașini parcate.

Traseul pe care l-am urmat noi este marcat cu roșu. Mai există încă un traseu marcat cu albastru care se intersectează pe anumite porțiuni cu cel roșu, dar ambele duc în același loc.

Se începe cu o urcare destul de ușoară prin pădure. Primele două ore, până la cabana Cuntu, le veți parcurge în mare parte prin pădure.

Vedere spre munții Țarcu

Locul meu preferat a fost această poieniță de unde am avut o privire de ansamblu asupra munților și a vârfului pe care urma să ajungem. În partea dreaptă a pozei este Vârful Țarcu, iar în stânga se poate vedea Vârful Căleanu (2196 metrii, cel mai înalt vârf din munții Țarcu).

Drumul până la cabana Cuntu nu a durat mai mult de 2 ore. Am trecut de cabană și am luat o mică pauză pentru că ne așteptau alte două ore de urcare.

De aici peisajul se schimbă. Lăsăm în urmă pădurea și dăm de munte în adevăratul sens al cuvântului. O dată ajunși aproape de culme veți avea parte de un spectacol superb, asta dacă nu aveți ghinionul să prindeți ceață. Vremea este extrem de schimbătoare în Țarcu și trebuie să vă considerați norocoși dacă prindeți vreme bună.

Așa cum spuneam, o dată ajunși pe culmea muntelui veți descoperi în partea stângă cum se întinde o vale superbă și abruptă pe care se aventurează doar turmele de oi.

Munții Țarcu – drumul spre stația meteo de pe Vârful Țarcu

După cum se poate vedea, o dată ce am trecut de cabana Cuntu am simțit nevoia să iau o bluză pe mine :))

Au început să se adune câțiva nori, vântul bătea din când în când, iar mai târziu am simțit chiar și câțiva stropi de ploaie.

Drumul de la Cuntu până pe Vârful Țarcu a durat mai puțin de 2 ore. Pe vârf pot spune că începea să mă ia chiar frigul. Vântul se întețise și se simțea destul de tare așa că am fost forțați să coborâm puțin într-o zonă mai ferită de vânt unde să putem mânca și noi liniștiți.

Vârful Țarcu – 2190 metrii

Până în acest punct a fost o drumeție foarte liniștită. De aici în colo lucrurile aveau să se schimbe. Fiind un grup de 5 persoane era și normal ca cineva să vină cu ideea de a schimba traseul de întoarcere. Mie în general nu îmi place să fac schimbări de plan mai ales dacă nu cunosc zona sau traseul, dar până la urmă am cedat la insistențele majorității. Doar nu era să mă întorc de una singură pe traseul pe care am urcat.

Astfel, de pe Vârful Țarcu am făcut o plimbare până pe Vârful Căleanu (din câte îmi amintesc traseul cred că este marcat tot cu roșu) iar de pe Vârful Căleanu ne-am întors câțiva metrii pentru a găsi o potecă pe care să putem coborâ direct în valea dintre cele două vârfuri.

Traseul nu este unul marcat, este doar bătătorit de ciobanii care cutreieră pe acolo în timp ce își mână turmele de oi.

Și da, dacă alegeți să faceți aceași nebunie ca și noi veți întâlni multe turme de oi, cu câte 6-7 câini aferenți fiecăreia și multe stâne, pentru că acea vale adăpostește numai stâne. Ce surpriză!

Evident că nu am fost deloc încântată, mai ales pentru că îmi este frică de câini dar a fost o aventură și o alergătură pe cinste.

O dată ce ajungeți în zonă stânelor veți da de un drum forestier folosit de ciobani care dacă îl urmați vă v-a scoate la traseul inițial, cel pe care l-am folosit la urcare. De la intersecția celor două drumuri și până la cabana Cuntu nu veți mai avea mult de mers. Iar de la Cuntu urmați traseul marcat cu roșu până ajungeți la mașini.

Surse de apă: la cabana Cuntu.

Recomandări:

• dacă nu sunteți un grup numeros nu aș recomanda să vă aventurați prin acea vale. Mai bine vă întoarceți pe același traseu pe care ați urcat. Este posibil să întâlniți turme de oi chiar și pe acolo, dar nu așa multe iar ciobanii încearcă să se îndepărteze când văd că se apropie turiști.
• dacă sunteți un grup numeros încercați să nu vă desparțiți pe traseu, mai ales în zonele nemarcate. Este groaznic să vă pierdeți din vizor unii pe cailalți și să trebuiască să vă așteptați, mai ales cand vă presează apropierea turmelor de oi și lătratul câinilor.
• chiar dacă pare un traseu ușor vă puteți rătăci repede pe el. Fiți mereu atenți, mai ales că marcajele s-ar putea să nu fie tocmai proaspete sau suficient de des amplasate.

Aceasta a fost ultima ieșire pe anul 2017. Sper să revin la anul cu locuri și povești noi. Până data viitoare să aveți parte numai de zile senine.

Timeea G.