Electric Castle – 2 zile de fericire
Povestea cu Electric Castle a început foarte random. Îmi pierdusem speranța că voi merge la EC 2017 deja de la începutul verii. Până în prima zi a festivalului, joi 12 iulie, când am primit un mesaj, în care mi s-a oferit o invitație dublă. După ce mi-am șantajat emoțional o prietenă să vină cu mine și am terminat cu jobul, sâmbătă dimineață am urcat în tren și am fugit spre Cluj. Am ajuns doar la 2 zile de festival, dar a fost cea mai bună alegere din viața mea.
Din Cluj până în Bonțida am luat autobuzul special EC. Erau niște cozi interminabile și acele 40 de minute de mers mi s-au părut o veșnicie. În cele din urmă iată-mă pe aleea ce duce spre festival, oarecum pierdută, cu un ghiozdan în spate și biletul de intrare în mână. Mă îndreptam spre poarta principală și tocmai îmi dădusem seama că am ajuns în Cluj și nu aveam cazare, mai mult decât atât, nu puteam să dau de nici un cunoscut. Toți erau deja după 2 zile și nopți de petrecere, nu mai aveau starea necesară să răspundă la telefon sau la mesaje.
Am intrat într-o stare de panică, însă am început să privesc în jur. M-am văzut dintr-o dată înconjurată de o grămadă de petrecăreți, care mai de care mai fericiți și cu un vibe foarte fain. Am luat din starea lor imediat. Totul a devenit perfect. Fiorii pe care i-am simțit în momentul în care fata de la intrare mi-a strâns brățara au fost de nedescris.
La fiecare festival feelingul e diferit, dar acum a fost atât de puternic încât pentru câteva momente am rămas blocată și am privit în jur. Vedeam Castelul Banffy, vedeam o multime de scene, chill zones amenajate ca în povești, o roată imensă și o grămadă de căbănuțe care ascundeau câte ceva. Locul era incredibil de frumos și plin de surprize. M-a făcut să-l iubesc din primele secunde.
Prima acțiune pe care o fac când ajung în curtea unui festival este programul. Iau line-up-ul și imi bifez artiștii pe care vreau să-i văd. Același lucru l-am făcut și acum pentru ultimele 2 zile. Mi-am notat principalii artiști pentru care am venit: TroiBoi, Noisia, S.P.Y. și Madliquid. Am fost puțin supărată ca l-am pierdut pe Dimension dar m-am consolat repede cu Noisia și Madliquid.
Seturile au fost incredibile. Am făcut o mulțime de filmări pe care și acum le urmăresc. Efectele vizuale puse pe ecranele din care erau confecționate scenele mă trimiteau în altă lume în care muzica imi dădea viață. Au fost unele momente în care nu ma mișcam. Singurul lucru pe care-l făceam era să stau și să privesc spre scenă. Pur și simplu profitam de starea de bine pe care o primeam de la atmosfera creată și aș fi repetat asta la nesfârțit.
Pe de altă parte, o altă latură foarte frumoasă a festivalului sunt activitățile extra care au loc pe zi. În timp ce așteptam să înceapă concertele, sau în pauzele în care se pregăteau DJ-i să-și prezinte seturile am putut vedea un show cu electricitate în mijlocul festivalului, am putut participa la concursuri creative și m-am putut plimba printr-un labirint. Castelul era amenajat genial cu proiecții de-ți luau ochii, camerele erau pline de efecte vizuale 3D și 2D, iar faptul că era înconjurat de scene cu un design superb m-a făcut să nu mai vreau să plec de acolo. În festival erau multe photo booths unde am făcut o mulțime de poze și am rămas cu foarte multe amintiri frumoase pe care abia aștept să le retrăiesc.
Astfel, în 2 zile de fericire, Electric Castle a devenit festivalul meu de suflet. Mi-am propus să ajung de acum înainte la fiecare ediție. Chiar îmi doresc un EC LIFEPASS!
