Category: Călătorie

Trezit forțat de împrejurări și nu de alarmă, mi-am început ziua la ora 10. Cu spălat, cu mâncat, cu ceva scris pentru blog, totul mergea ok. Afară era o zi nemiloasă de decembrie, nemiloasă nu din cauza frigului, ci a temperaturii de 11-12 grade la soare. Eu, neinsiprat, m-am îmbrăcat de cota 1500+, și frumos, cu bagaje dau să plec spre gară. Ajung lejer în stație, și hop și tramvaiul 8. Preferam să fie Armonia, da’ mai bine să le prind pe alea la vară. Intru pe ușa din față, ca să merg la mijloc, să stau pe discul acela rotativ și să profit de mai mult spațiu. Nimic interesant primele 3 stații, iar de la a 4-a (nici acum nu le știu numele) începe să fie mai palpitant. Trei indivizi (două ele, și un el), de varii vârste, vin și ei în jurul discului și analizează situația. Nu par foarte inspirați, stau destul de neorganizat. Trec 15 secunde, iar el (să-i spunem Pocketti) se poziționează discret în spatele meu. În momentul ăsta cei 3 formează un triunghi echilateral perfect, un efort și detaliu pe care l-am apreciat. O fată cu plăsuță de Sephora a mers mai în față, probabil n-avea chef de ceva antrenant. Eu am rămas ferm pe poziție, acolo am loc să mă desfășor cu bagajele, iar cei 3 nu mă incomodau în vreun fel. N-aveam emoții pentru ce îmi puteau lua mie, aveam pe mine o geacă multifuncțională prin care țin mână simultan și pe portofel și pe telefon, era ok. Aveam emoții dacă trebuia să intervin pentru altcineva, pentru că ei erau 3, iar Pocketti avea vreo 1.85 și pe la 90 de kg, cum îl opreai dacă încerca ceva și era prins? În fine, era în spatele meu băiatul, în rucsac aveam o pereche de blugi negri, mișto, da’ care erau rupți și trebuiau cusuți. Am zis să nu-l tentez și mă bălăngăneam lin, să nu încerce nimic la rucsac, chiar dacă n-aveam nimic valoros acolo. Pe deasupra, și vatmanul conducea cu frâne dese și bruște. Trec 2-3 minute, iar Pocketti sparge triunghiul echilateral și merge mai în față să vadă parcul Carmen Sylva din alt unghi. Cucoanele îl urmează, iar acolo în față se face învălmăşeală. Cea mai în vârstă mai și cade la o altă frână bruscă. La penultima stație înainte de gară, remarc că cei 3 erau, de fapt, 4 și vor să coboare. Doi dintre ei reușesc s-o facă, dar, hop, o bătrână împovărată cu două plase, o poșetă și un scaun pliant(?) înfoliat, îi aplică cucoanei mai în vârstă o lovitură de tai chi cu podul palmei în piept și o rezemă de geam. ”Mi-ai umblat în geantă!” exclamă bătrâna care se caută exasperată după portofel. Două secunde mai târziu, o membră din grupul de 4 îi apucă portofelul de pe jos și i-l oferă bătrânei. Coboară toți. Doamna ușurată, iar cei 4 ninja (sper eu) dezamăgiți.