Tender is the Flesh de Agustina Bazterrica este parte a literaturii distopice în care animalele nu sunt din meniu, iar consumul de oameni este norma comună. Dar de ce canibalism?
Marcos Tejo conduce un abator. Ce măcelăresc ei? Oameni. Este complet legal și de fapt, după ce un virus distruge populația de animale, acestea sunt singura sursă de carne. Industria este învăluită în eufemisme. Aceasta este „carne specială”, iar oamenii crescuți pentru consum sunt doar „capete”. Este ilegal să mănânci oameni cu nume și prenume, asta dacă nu găsești o lacună. În timp ce unii se bucură de acest nou gust pentru tabu, pentru Marcos abatorul maschează durerea și durerea.
Tortura nu este nimic nou, și cu siguranță nu este limitată la națiunile străine. Războiul este adesea un fundal, deși nu întotdeauna. În orice caz, incidentele despre care citim, adică că suntem atrași de pofta de sânge și de sadism, în special împotriva celor considerați inferiori sau mai slabi. Uneori este pentru răzbunare sau control. Uneori este doar ”for the kicks”.
Ce este cert însă este faptul că această carte se apropie periculos de mult de a fi inutil de violent uneori, pe când expunerea sa nu încetează să se simtă deconectată de la intriga, întrebările și avertismentele sunt cele care ridică cu adevărat dorința de reflectare a gândurilor noastre. Povestea personală a lui Tejo este, de asemenea, agresiv de convingătoare și transmite cu experiență mesajele și morala cărții. În cele din urmă, acele mesaje fac această carte să merite citită.