My soul decoration

Hello beautiful people,

Am promis în articolul anterior că voi reveni cu o postare legată de tatuaje (ale mele, evident)…

Pentru inceput aș vrea să vă prezint istoria tatuajelor pe scurt (o găsiți pe fiecare website de tatuaje):

Primele manifestări a ceea ce numim astăzi ‘body art’ au apărut, cu aproximativ 12.000 de ani i.Hr.: cei care aveau răni pe corp, încercau să le vindece prin frecarea cu cenușă. În urma cicatrizării zonelor afectate ramâneau urme negre, asemanătoare unor desene.
Inscripțiile pe piele și autoprovocarea cicatricilor au devenit în scurt timp o tradiție puternic încărcata simbolic, reprezentând, fie statutul social, fie apartenența la un anumit grup, sau starea de doliu.

Nu se cunoaște exact unde au fost primii oameni tatuați de pe planetă, încă se dezbate această problemă, ultimele descoperiri ne îndreptă către Egipul antic și poporul eschimoș. Tatuajele diferă de la o populație la alta dar ideea rămâne aceeași…cei tatuați erau o clasă privilegiată, tatuajul îngăduindu-le să se identifice cu anumite animale, urmărind în primul rând dobândirea virtuților întruchipate de ele, fapt care este deopotrivă o manifestare a puterii cerești si o emblemă tribală. Astfel, la majoritatea popoarelor, conducătorii din timpuri străvechi aveau diverse tatuaje pe corp reprezentînd numele persoanei în cauză, plante sau animale sacre pentru poporul respectiv, dar cele mai multe cuprindeau simbolul totemic care arată descendența persoanei în cauză.
La eschimoși femeile erau tatuate pe față ca semn de frumusețe, prin trecerea unui os subțire de pește îmbibat în grăsime de focă și funingine. În Australia, maorii, nativii din Noua Zeelandă aveau aproape tot corpul acoperit cu tatuaje, inclusiv fața cu modele geometrice si spirale trasate pe liniile energetice ale pielii. Se știe că primele tatuaje se faceau zgâriind pielea pe conturul desenului, peste care se turna smoală fierbinte. Mai des folosit era sistemul de înțepare a pielii. Polinezienii înțepau pielea cu dinți de rechin, înmuiați în vopsea, în Japonia, acele ascuțite erau confecționate din cochilii de scoici.

În anul 1876, Thomas Alva Edison patentează prima mașină de tatuat. Aceasta era o masină ce avea ca bază un motoraș electric. După primul război mondial tatuajul a capatat o largă răspandire. Asa că tatuajul nu este o modă ci o formă de eliberare inițiatică subconștientă de cele mai multe ori.
Nici poporul roman nu face excepție, marile familii domnești, Basarabii si Mușatinii, cu toate ramurile lor descendente își însemnau copii cu simbolul dinastic. De asemenea, în Asia tatuajele au fost și sunt la mare preț, în Thailanda existând un templu dedicat tatuajelor.

În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, marinarii au fost cei care au adus tatuajul în Europa, iar in Statele Unite tatuajele au continuat să facă deliciul mateloților până in secolul al XX-lea, când sensul lor a luat o noua turnură.
După Al Doilea Război Mondial, obiceiul a devenit cu atât mai blamat cu cât era asociat delincvenței juvenile si stilului ‘biker’. În cultura americană, în general, tatuarea pielii nu era foarte apreciată. În anul 1961, izbucnirea unor epidemii de hepatită și a unor forme de intoxicații ale sângelui, a dus la interzicerea practicii în mai multe zone.
Deși existau saloane dotate cu instrumentele necesare realizării tatuajelor, puțini le utilizau în mod corespunzător. În plus, presa bombarda pe bună dreptate, publicul cu informații denigratoare pe aceasta temă.

Tot în acea perioadă, perspectivele s-au schimbat radical, odată cu apariția lui Lyle Tuttle, cel care a reușit să folosească influența mediatică pentru a aduce în plan pozitiv imaginea peiorativă sub care se afla arta ‘decorării pielii’. El a tatuat corpurile unor celebrităti ale vremii, în principal femei, pe care le-a adus apoi în lumina reflectoarelor. Inițiativa a fost un succes, de vreme ce marile reviste si posturi de televiziune îl abordau frecvent pentru a oferi publicului diverse informații despre tatuaje.
La inceputul anilor ‘90 se producea o renuanțare a fenomenului, iar semnificația tatuajelor s-a redus la mercantilism într-o societate care pareă că se indreaptă cu pași repezi spre desacralizare. Astăzi, tradiția revine cu forțe noi sub forma unui trend in continuă dezvoltare. Deși amatorii moderni nu sunt motivați de aceleași principii pe care le aveau în vedere pasionații erei de inceput a tatuajelor, inca se tine cont de o parte a simbolisticii antice.
Astăzi nimic nu mai e la fel… Din era rock tatuajele au pășit spre noi orizonturi și momentan sunt preferate de tot mai multe celebrități pop & rap.

Acum ca v-am obosit putin, :)) să trecem la treburi serioase.

Înainte să vă faceți un tatuaj trebuie sa reflectați si să reflectați.Vă vor veni în minte aceste întrebari: De ce vreau tatuaj? Ce îmi tatuez? Unde il tatuez? La cine apelez să mă tatueze? Ce vor zice părinții/bunica/societatea/pisica/ o să doară? etc etc etc.

Eu de fiecare dată când văd un om tatuat mă gandesc că acel om este deosebit, că acel om are o poveste de spus.

Detest ideea de stereotipuri și de oameni care judecă. Dacă ai un tatuaj sau mai multe nu inseamnă că ești un criminal, huligan sau o femeie cu moravuri ușoare… so please people, stop judging a book by its cover.

Desigur că există și categoria de oameni care o fac doar pentru că este la modă și pentru că vor să fie ceva ce nu sunt..

Eu fac parte din categoria oamenilor a căror tatuaje are o poveste la bază.

Povestea tatuajului a început în clasa a12-a când mă simțeam mai pierdută ca niciodată.

Nu știam ce drum să apuc în viață sau cum o să fie și aveam nevoie de o ancoră.

Nu e niciun secret că ador trupa Queen si că melodia The show must go on m-a ajutat de multe ori să înlocuiesc dulciurile când mă simțeam lovită sau când pur și simplu nu îmi stătea bine păru’ (pe scurt: când eram drama queen).

Nu am stat mult pe gânduri și am hotărat că această frază mă definește cel mai bine și m-am dus să mă tatuez.

Menționez că nu m-a durut deloc (poate și pentru că eram super excited), efectiv mă simțeam ca intr-un episod din Miami Ink (pentru necunoscători: acesta este un tv show unde mergi și te tatuează Kat von D și pe toată durata procesului povestiți despre tine și tatuajul tău.

După ce a fost gata m-am gândit ce vor zice ai mei și dacă voi dormi În cușca câinelui diseară sau nu (PS:nu am câine) ; i-am mințit câteva luni bune pe ai mei că e semipermanent (sorry guys), le-a luat ceva să proceseze situația dar sunt fericită că nu m-au dezmoșstenit sau ceva, i survived.

Așa … și după atâta vorbărie am uitat să scriu povestea..

So …The show must go on pentru mine reprezintă capacitatea pe care o dețin de a trece mai departe deși viața te mai trântește la pământ din când în când.

Toți suntem actori iar viața este o scenă .

Toți trebuie să terminăm performanța deși de multe ori simți că nu mai poți și nu mai vrei, nu mai găsești firul epic al povestioarei tale.

Toți trebuie să găsim în noi acea lumină, acea putere și să răzbim pentru că putem.

Concluzie; Indiferent cât de grea e viața, the show must go on and on and on…

poli tatuaj

 

Continue Reading

Hello everybody

Polly is my name and blogging is my game … (glumesc!).

Mă numesc Poliana, Poli, Pollyanna, etc. etc. Sunt studentă la Poli (ironic, nu ?) >>> Poli la Poli.

But proud, so proud ; ).

Studiez Comunicare, Relații Publice & Media Digitală si lucrez ca și referent comunicare la Centrul de Învățământ la Distanță.

În generală obișnuiam să scriu but somehow I lost my inspiration, așa că mă bucur de această temă foarte mult acum. Îmi era dor să scriu despre acel ceva care iți poate face ziua mai colorată, mai frumoasă, mai veselă.

Pentru inceput, vreau să ne cunoaștem mai bine așa că voi împărtăși cu voi câteva părticele din mine: vreau să vă prezint un about me section în stilul Poliana.

Let’s do it!

  1. Vreau să încep prin a vă face cunoscute originile numelui meu. După cum poate știți, Poliana este personajul principal al romanului cu același nume. Poliana era o fetiță optimistă, veselă și drăgălașă. Ca și Poliana mică, această Poliana mare vede mereu partea plină a paharului.
  2.  Sunt o persoană foarte iubitoare, am tendința de a sufoca oamenii, in a good way. Nu aș putea trăi fără părinții, prietenii și animăluțele mele de pluș deocamdată. (because of my new white apartment = responsabilitate)
  3. Motto-ul meu este “The Show Must Go On … “, am și un tatuaj pe omoplat dar povestea lui o veți afla mai tîrziu.
  4. Nu pot trăi fară cafea, ceai & cărți.
  5. Sunt un movie-addict iar filmul meu preferat este “The Mummy” (“Mumia” 1999) Este singurul film pe care l-aș putea viziona la nesfârșit și tot nu m-aș putea sătura de el.
  6. Nu las serialele mai prejos, vreau sa vă prezint câteva din serialele mele preferate: Lucifer, The Handmaid’s Tale, The Vampire Diaries, Sex and the City, Gossip Girl, Penny Dreadful, War and Peace & many more. (După cum puteți vedea, sunt un amalgam de trăiri).
  7. Țara mea de suflet dupa România (of course) este Egipt. Tind să cred că am fost Cleopatra într-o viață anterioară. (Cel puțin așa spun testele de pe Facebook) Nu am o explicație anume dar mă simt foarte legată de tărâmul faraonilor.
  8. Ador plimbările lungi, cu căștile in urechi. Ochii închiși si shut down la lume este the best feeling atunci cînd ești extenuat.
  9. Îmi place foarte mult să călatoresc iar în următoarele postări vă voi împărtăși experiențe din locurile pe care le-am văzut.
  10. Sunt o fire pozitivă, dar uneori nu-mi “iese bine” limonada. [When life gives you lemons, make lemonade.]  Vreau ca într-o zi cineva să-mi spună. că datorită mie, nu a renunțat.

 

În încheiere vă las cu un citat simpatic și sper că v-a plăcut de această micuță parte din Poli.

XOXO Gossip Girl …. glumesc.

See you next time! Hugs!

22627758_10214397395913576_180557763_n

 

Continue Reading