Iubiri de poveste: cupluri celebre din literatură şi istorie (articol preluat din revista ONE)

Well..am dat peste acest articol când ascultam still got the blues for you și cumva mi-a rămas în cap așa că vreau să vi-l împărtășsesc și vouă.

Voi adăuga și eu câteva detalii despre cuplurile mele preferate din literatură&istorie.

Aștept cu mare bucurie și ideile voastre despre iubirile epocale care incă dăinuiesc în portalele timpului.. poate chiar a ta e una dintre ele …

 

Iubirea e o artă care are nevoie de muze, de inspiraţie, de exemple, de dovezi care să ateste că ea există în cele mai curate forme ale esteticului. Aşa că vă propun pe scurt, rememorarea celor mai interesante cupluri rămase în istorie şi în literatură prin unicitatea lor, prin patosul cu care şi-au împărtăşit iubirea, prin sacrificiile făcute în numele acesteia şi prin complexitatea caracterelor. Ceva mai diferite decât cuplurile celebre din ziua de azi: poate mai romantici, poate mai necondiţionaţi de aspecte superficiale, poate mai devotaţi iubirii, poate mai tragici, dar la fel de renumiţi.

(http://www.one.ro/autor/bianca-dragomir)

 

1.    Tristan şi Isolda

Se povesteşte că, odată, demult, pe când domnea regele Arthur, Isolda (fata regelui Irlandei) fusese promisă în calitate de soţie regelui Mark din Cornwell. Însă, tocmai cel care a fost trimis să o aducă pe viitoarea soţie în Cornwall, Tristan, nepotul Regelui Mark, i-a furat pentru totdeauna inima Isoldei. Însă, dragostea lor nu se poate împlini oficial, Isolda se căsătoreşte şi continuă relaţia cu Tristan fără să ştie nimeni… până când regele află de adulter.

Tristan este alungat de la curtea regelui, pleacă în Britania unde se apropie sufleteşte de Iseult, tocmai pentru că numele acesteia era aproape identic cu cel al marii lui  iubiri. Tristan se însoară cu Iseult, fără să consume însă căsnicia pentru că gândul şi emoţiile lui erau departe, în ţinutul Cornwall.

Sfârşitul poveştii de dragoste dintre cei doi este unul tragic: Tristan se îmbolnăveşte şi trimite după Isolda cu speranţa că numai ea îl poate vindeca. Semnul care îi arăta că acesta a acceptat împlinirea dorinţei sale constă în ridicarea steagului alb al vasului; în caz contrar, vasul trebuia să aibă steaguri negre.

Isolda acceptă să meargă la Tristan dar, din nefericire, Iseult îşi minte soţul, spunându-i că steagurile aveau culoarea neagră. El moare de durere la scurt timp – înainte ca Isolda să ajungă – iar imediat după, suferinţa pe care o purta Isolda îi aduce şi ei sfârşirea.

2.    Romeo şi Julieta

De cele mai multe ori tragedia este condiţia sine qua non a iubirilor mari…Un alt cuplu celebru care dăinuie peste epoci şi trenduri este cel al nefericiţilor Romeo şi Julieta. Ei practic definesc iubirea, iar William Shakespeare le-a definit caracterele.

Povestea este despre doi tineri îndrăgostiţi, a căror apartenenţă familală reprezintă o piedică în calea împlinirii sufleteşti. Se îndrăgostesc la prima vedere, dar cele două familii extrem de bogate (din care făceau parte) erau rivale de zeci de ani. Pentru membrii acestor familii, iubirea lui Romeo şi a Julietei era categoric imposibilă. Pentru că nu mai suportau chinul despărţirii, cei doi îşi iau viaţa unul pentru celălalt…

3.    Paris şi Elena

Povestea de dragoste dintre Paris şi Elena din Troia este descrisă cu detalii în “Iliada” lui Homer – una dintre cele mai frumoase legende greceşti. Elena din Troia era măritată cu Menelaus, regele Spartei, iar Paris era fiul regelui Priam din Troia. Tânărul chipeş se înfrăgosteşte de Elena şi o răpeste.

Legenda spune că, imediat cum au aflat, grecii au pornit un mare război împotriva Troiei pentru a o recupera pe Elena. Ce s-a întâmplat cu Elena nu se ştie sigur – unii susţin că a fost readusă în Sparta unde a trăit cu regele Menelau, alţii spun că, după distrugerea Troiei, a fugit în Asia Mică…

4.    Marc Antonius si Cleopatra

Memorabila relaţie dintre Marc Antonius şi Cleopatra a fost aşternută pe hârtie de dramaturgul William Shakespeare şi, astfel, făcută cunoscută întregii lumi. Cei doi confirmă credinţa că cele mai pasionale iubiri se înfiripă la prima vedere.

Romanii nu au fost de acord cu pasiunea dintre cei doi, văzând relaţia lor ca pe un resort de creştere a puterii egiptenilor. Cu toate astea, cei doi s-au căsătorit, dar sfârşitul a fost tot unul tragic. În timpul luptei împotriva lui Octavian, Marc Antonius a fost fals informat despre moartea Cleopatrei şi, îndurerat, a căzut în propria sabie. La rândul ei, Cleopatra s-a sinucis atunci când a aflat de moartea prea-iubitului ei. Şi aşa…povestea de iubire s-a încheiat.

5.    Napoleon si Josefine

Napoleon Bonaparte nu avea mai mult de 26 de ani când s-a căsătorit din interes cu Josefine, mai în vârstă, dar şi mult mai bogată decât el. Doar că viaţa l-a luat prin surprindere, făcându-l să se îndrăgostească nebuneşte de aceasta. Contrat aşteptărilor, cei doi s-au despărţit pentru că Josefine nu îi putea oferi lui Napoleon un urmaş, purtând totuşi iubirea reciprocă în inimile lor…

6.    Ulise si Penelopa

Foarte puţini iubiţi ar aştepta 20 de ani ca să poate fi împreuna, aşa cum au facut-o Ulise şi Penelopa. Cea din urmă îl aşteaptă pe Ulise să se întoarcă din război, făcând faţă celor 108 peţitori care doreau să îsi împartă viaţa cu ea. În acelaşi timp, Ulise îi rămâne fidel, refuzând o vrăjitoare care îi promitea tinereţe veşnică şi iubire eternă.

7.    Scarlett O’Hara si Rhett Butler

Cine nu a auzit măcar o dată de cartea “Pe aripile vântului” a lui Margaret Mitchell? Sau de controversata dragoste, împletită cu resentimente, dintre Scarlett O’Hara si Rhett Butler?

Probabil că nu există cineva care să nu fi auzit măcar de replica de la sfârşitul cărţii, spusă de Scarlett cu dorinţa că nu va pierde totuşi iubirea lui Rhet: “Şi mâine este o zi”. În timpul războiului civil, cei doi îşi împărtăşesc sentimente de iubire pătimaşă, dar niciodată finalizată din pricina capriciilor frumoasei Scarlett.

8.    Ela şi Ştefan Gheorghidiu

Un alt cuplu celebru, dar de data asta autohton, este cel format de Ela şi Ştefan Gheorghidiu, din romanul “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Camil Petrescu zugrăveşte iubirea ideală a tânărului student la filosofie. Prins în mrejele emoţionalului şi dispreţuitor cu atitudinea burgheză privind aranjamentele sociale, Ştefan manifestă o iubire posesivă, uşor bolnăvicioasă de care numai războiul îl salvează. O iubire pentru care ar şi ucide…

9.    Allan şi Maitreyi

O poveste de iubire exotică, între un tânăr inginer englez ajuns în India, unde cunoaşte iubirea irepetabilă şi totodată suferinţa acerbă. Cei doi nesocotesc convenţiile sociale, se logodesc împotriva legii, dar tatăl fetei pune capăt relaţiei, alungându-l pe Allan.

Sufletul tânărului va rătăci pentru mulţi ani în suferinţă şi cu incertitudini privind ochii iubitei lui, Maitreyi, despre care se întreabă (după trecerea multor ani) dacă ea chiar l-o fi iubit cu adevărat.

 

Eu vreau să vă vorbesc despre cele două cupluri prefarate ale mele: Cleopatra/Marc Antonius și Rhett Butler/Scarlet.

Să începem cu Cleopatra și Marc Antonius.

Cei doi s-au iubit și au luptat până în ultima clipă pentru iubirea lor care mai mult ca sigur dăinuie și acum.

Cum sunt  o romantică incurabilă am consumat 2 pachete de șervețele când am citit cum Marc Antonius și-a luat viața la auzirea veștii morții lui Cleo.

La scurt timp și ea l-a urmat iar probabil acum conduc un regat al lor, un regat unde sunt liniștiti și fericiți.

Istoria ne vorbește despre Cleo că era o seducătoare și că adesea se folosea de bărbății care îi cădeau în mreje.. Nu avem de unde să știm dacă este sau nu adevărat  dar ce e sigur e sigur: l-a iubit pe Marc cu o dragoste nebună, dragostea dintre o femeie puternică și un războinic roman.

 

Rhett Butler.… o frumușete și Scarlet … o frumusețe nebună.

Când am văzut prima oară  celebra ecranizare pur și simplu mi-a luat ochii simpatica Scarlet daaaaaar pe măsură ce i-am urmărit evoluția îmi venea să o strâng de gât.

Era genul de femeie care putea să aibe orice bărbat dorea, tot ce trebuia să facă era să dea din gene.

Rhett Butler se îndrăgostește nebunește de ea dar inima ei ii aparține lui Ashley ( și pe el îl urăsc).

So…între un război civil, sclavagism și alte întămplări nefaste soarta îi aduce cumva împreună pe cei doi.

Cei doi s-au căsătorit dar  pentru Scarlet nu a fost îndeajuns iubirea ce i-o purta Rhett așa că îl inșeală cu Ashley.

Din greșeala ei rezultă un copil pe care îl pierde atunci când Rhett o împinge pe scări, orbit de gelozie.

Începând din aceea zi totul s-a sfârșit. Rhett și-a dat seama că ea nu îl va putea iubi nicodată la fel de mult cum l-a iubit pe Ashley și o părășește.

Problema este că domnișoara O’hara a avut o sclipire de geniu în acel moment și a realizat că Rhett a fost și este cel pe care ea îl iubește defapt…

TOO BAD IT WAS TO LATE TO APOLOGIZE.

Probabil că nu există cineva care să nu fi auzit de replica de la sfârşitul cărţii, spusă de Scarlett cu dorinţa că nu va pierde totuşi iubirea lui Rhet:

“Şi mâine este o zi”-”  After all, tommorow is another day…” 

 

gon2

 

scarlet-ohara

 

GONE WITH THE WIND, Clark Gable, Vivien Leigh, 1939
GONE WITH THE WIND, Clark Gable, Vivien Leigh, 1939

 

Aștept și poveștiile voastre de iubire pe blog.

Vă pupăcesc!

Continue Reading

The Mummy (1999)

Încă de mică Egiptul a însemnat enorm pentru mine astfel încât credeam și încă vreau să cred că într-o viață anterioară am facut parte din misteriosul tărâm al faraonilor.

Filmul preferat pe care aș putea să îl revăd de fiecare dată și tot nu m-aș plictisi este Mumia.

Aceasta este povestea filmului pe scurt: (nu vreau să dau prea multe detalii ci am să vă las pe voi să vă uitați).

În Teba, Egipt, anul 1290 Înainte de Hristos, preotul Imhotep se implică într-o aventură amoroasă cu Anck-su-Namun, amanta Faraonului Seti I .(am plâns de m-am spart când a fost burried alive Imhotep)

Când Faraonul descoperă idila lor, cei doi îl omoară pe acesta. Pe când gărzile lui Seti sosesc, Imhotep fuge de acolo în timp ce Anck-su-Namun se sinucide cu speranţa că Imhotep o va reînvia. După înmormântarea lui Anck-su-Namun, el şi ceilalţi preoţi îi fură cadavru şi se duc la Hamunaptra, oraşul morţilor, unde încep ceremonia de reînviere a acesteia.

Cu toate acestea, grupul este interceptat de gărzile lui Seti înainte ca ritualul să fie completat şi sufletul femeii este trimis înapoi în lumea de dincolo. Partenerii lui Imhotep sunt mumificaţi de vii ca pedeapsă, în timp ce el este condamnat la agonie eternă şi primeşte blestemul Hom Dai ce constă în tăierea limbii şi apoi îngroparea sa de viu. El este ţinut sub o supraveghere strictă deoarece dacă ar reuşi vreodată să revină la viaţă, întreaga lume va fi osândită.

Peste trei milenii mai târziu, Jonathan Caranhan îi arată surorii sale o cutie intrigantă şi o hartă pe care a găsit-o în Teba. Când cei doi descoperă că harta îi conduce spre Hamunaptra, Jonathan mărturiseşte ca a furat-o de la un aventurier american.

Cei doi fraţi se duc la aventurierul ce se află în închisoare şi urmează a fi spânzurat şi reuşesc să-l salveze pe acesta cu condiţia de a-i conduce spre oraşul respectiv despre care se zvoneşte că ascunde o avere incomensurabilă. Ajunşi acolo, însă, ei descoperă mormântul lui Imhotep şi îl readuc pe acesta la viaţă fără să-şi dea seama, ceea ce dezlănţuie un haos de nedescris.

Recomand și partea a2-a, Mumia Revine, la fel de genial ca și primul.

Distribuție: Brendan Fraser -Rick O’Connell

Rachel Weisz- Evelyn Carnahan

John Hannah- Jonathan Carnahan

Arnold Vosloo- Imhotep

Patricia Velasquez- Ank-su-namun

poster

Vizionare plăcută!

Continue Reading

My soul decoration

Hello beautiful people,

Am promis în articolul anterior că voi reveni cu o postare legată de tatuaje (ale mele, evident)…

Pentru inceput aș vrea să vă prezint istoria tatuajelor pe scurt (o găsiți pe fiecare website de tatuaje):

Primele manifestări a ceea ce numim astăzi ‘body art’ au apărut, cu aproximativ 12.000 de ani i.Hr.: cei care aveau răni pe corp, încercau să le vindece prin frecarea cu cenușă. În urma cicatrizării zonelor afectate ramâneau urme negre, asemanătoare unor desene.
Inscripțiile pe piele și autoprovocarea cicatricilor au devenit în scurt timp o tradiție puternic încărcata simbolic, reprezentând, fie statutul social, fie apartenența la un anumit grup, sau starea de doliu.

Nu se cunoaște exact unde au fost primii oameni tatuați de pe planetă, încă se dezbate această problemă, ultimele descoperiri ne îndreptă către Egipul antic și poporul eschimoș. Tatuajele diferă de la o populație la alta dar ideea rămâne aceeași…cei tatuați erau o clasă privilegiată, tatuajul îngăduindu-le să se identifice cu anumite animale, urmărind în primul rând dobândirea virtuților întruchipate de ele, fapt care este deopotrivă o manifestare a puterii cerești si o emblemă tribală. Astfel, la majoritatea popoarelor, conducătorii din timpuri străvechi aveau diverse tatuaje pe corp reprezentînd numele persoanei în cauză, plante sau animale sacre pentru poporul respectiv, dar cele mai multe cuprindeau simbolul totemic care arată descendența persoanei în cauză.
La eschimoși femeile erau tatuate pe față ca semn de frumusețe, prin trecerea unui os subțire de pește îmbibat în grăsime de focă și funingine. În Australia, maorii, nativii din Noua Zeelandă aveau aproape tot corpul acoperit cu tatuaje, inclusiv fața cu modele geometrice si spirale trasate pe liniile energetice ale pielii. Se știe că primele tatuaje se faceau zgâriind pielea pe conturul desenului, peste care se turna smoală fierbinte. Mai des folosit era sistemul de înțepare a pielii. Polinezienii înțepau pielea cu dinți de rechin, înmuiați în vopsea, în Japonia, acele ascuțite erau confecționate din cochilii de scoici.

În anul 1876, Thomas Alva Edison patentează prima mașină de tatuat. Aceasta era o masină ce avea ca bază un motoraș electric. După primul război mondial tatuajul a capatat o largă răspandire. Asa că tatuajul nu este o modă ci o formă de eliberare inițiatică subconștientă de cele mai multe ori.
Nici poporul roman nu face excepție, marile familii domnești, Basarabii si Mușatinii, cu toate ramurile lor descendente își însemnau copii cu simbolul dinastic. De asemenea, în Asia tatuajele au fost și sunt la mare preț, în Thailanda existând un templu dedicat tatuajelor.

În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, marinarii au fost cei care au adus tatuajul în Europa, iar in Statele Unite tatuajele au continuat să facă deliciul mateloților până in secolul al XX-lea, când sensul lor a luat o noua turnură.
După Al Doilea Război Mondial, obiceiul a devenit cu atât mai blamat cu cât era asociat delincvenței juvenile si stilului ‘biker’. În cultura americană, în general, tatuarea pielii nu era foarte apreciată. În anul 1961, izbucnirea unor epidemii de hepatită și a unor forme de intoxicații ale sângelui, a dus la interzicerea practicii în mai multe zone.
Deși existau saloane dotate cu instrumentele necesare realizării tatuajelor, puțini le utilizau în mod corespunzător. În plus, presa bombarda pe bună dreptate, publicul cu informații denigratoare pe aceasta temă.

Tot în acea perioadă, perspectivele s-au schimbat radical, odată cu apariția lui Lyle Tuttle, cel care a reușit să folosească influența mediatică pentru a aduce în plan pozitiv imaginea peiorativă sub care se afla arta ‘decorării pielii’. El a tatuat corpurile unor celebrităti ale vremii, în principal femei, pe care le-a adus apoi în lumina reflectoarelor. Inițiativa a fost un succes, de vreme ce marile reviste si posturi de televiziune îl abordau frecvent pentru a oferi publicului diverse informații despre tatuaje.
La inceputul anilor ‘90 se producea o renuanțare a fenomenului, iar semnificația tatuajelor s-a redus la mercantilism într-o societate care pareă că se indreaptă cu pași repezi spre desacralizare. Astăzi, tradiția revine cu forțe noi sub forma unui trend in continuă dezvoltare. Deși amatorii moderni nu sunt motivați de aceleași principii pe care le aveau în vedere pasionații erei de inceput a tatuajelor, inca se tine cont de o parte a simbolisticii antice.
Astăzi nimic nu mai e la fel… Din era rock tatuajele au pășit spre noi orizonturi și momentan sunt preferate de tot mai multe celebrități pop & rap.

Acum ca v-am obosit putin, :)) să trecem la treburi serioase.

Înainte să vă faceți un tatuaj trebuie sa reflectați si să reflectați.Vă vor veni în minte aceste întrebari: De ce vreau tatuaj? Ce îmi tatuez? Unde il tatuez? La cine apelez să mă tatueze? Ce vor zice părinții/bunica/societatea/pisica/ o să doară? etc etc etc.

Eu de fiecare dată când văd un om tatuat mă gandesc că acel om este deosebit, că acel om are o poveste de spus.

Detest ideea de stereotipuri și de oameni care judecă. Dacă ai un tatuaj sau mai multe nu inseamnă că ești un criminal, huligan sau o femeie cu moravuri ușoare… so please people, stop judging a book by its cover.

Desigur că există și categoria de oameni care o fac doar pentru că este la modă și pentru că vor să fie ceva ce nu sunt..

Eu fac parte din categoria oamenilor a căror tatuaje are o poveste la bază.

Povestea tatuajului a început în clasa a12-a când mă simțeam mai pierdută ca niciodată.

Nu știam ce drum să apuc în viață sau cum o să fie și aveam nevoie de o ancoră.

Nu e niciun secret că ador trupa Queen si că melodia The show must go on m-a ajutat de multe ori să înlocuiesc dulciurile când mă simțeam lovită sau când pur și simplu nu îmi stătea bine păru’ (pe scurt: când eram drama queen).

Nu am stat mult pe gânduri și am hotărat că această frază mă definește cel mai bine și m-am dus să mă tatuez.

Menționez că nu m-a durut deloc (poate și pentru că eram super excited), efectiv mă simțeam ca intr-un episod din Miami Ink (pentru necunoscători: acesta este un tv show unde mergi și te tatuează Kat von D și pe toată durata procesului povestiți despre tine și tatuajul tău.

După ce a fost gata m-am gândit ce vor zice ai mei și dacă voi dormi În cușca câinelui diseară sau nu (PS:nu am câine) ; i-am mințit câteva luni bune pe ai mei că e semipermanent (sorry guys), le-a luat ceva să proceseze situația dar sunt fericită că nu m-au dezmoșstenit sau ceva, i survived.

Așa … și după atâta vorbărie am uitat să scriu povestea..

So …The show must go on pentru mine reprezintă capacitatea pe care o dețin de a trece mai departe deși viața te mai trântește la pământ din când în când.

Toți suntem actori iar viața este o scenă .

Toți trebuie să terminăm performanța deși de multe ori simți că nu mai poți și nu mai vrei, nu mai găsești firul epic al povestioarei tale.

Toți trebuie să găsim în noi acea lumină, acea putere și să răzbim pentru că putem.

Concluzie; Indiferent cât de grea e viața, the show must go on and on and on…

poli tatuaj

 

Continue Reading

Hello everybody

Polly is my name and blogging is my game … (glumesc!).

Mă numesc Poliana, Poli, Pollyanna, etc. etc. Sunt studentă la Poli (ironic, nu ?) >>> Poli la Poli.

But proud, so proud ; ).

Studiez Comunicare, Relații Publice & Media Digitală si lucrez ca și referent comunicare la Centrul de Învățământ la Distanță.

În generală obișnuiam să scriu but somehow I lost my inspiration, așa că mă bucur de această temă foarte mult acum. Îmi era dor să scriu despre acel ceva care iți poate face ziua mai colorată, mai frumoasă, mai veselă.

Pentru inceput, vreau să ne cunoaștem mai bine așa că voi împărtăși cu voi câteva părticele din mine: vreau să vă prezint un about me section în stilul Poliana.

Let’s do it!

  1. Vreau să încep prin a vă face cunoscute originile numelui meu. După cum poate știți, Poliana este personajul principal al romanului cu același nume. Poliana era o fetiță optimistă, veselă și drăgălașă. Ca și Poliana mică, această Poliana mare vede mereu partea plină a paharului.
  2.  Sunt o persoană foarte iubitoare, am tendința de a sufoca oamenii, in a good way. Nu aș putea trăi fără părinții, prietenii și animăluțele mele de pluș deocamdată. (because of my new white apartment = responsabilitate)
  3. Motto-ul meu este “The Show Must Go On … “, am și un tatuaj pe omoplat dar povestea lui o veți afla mai tîrziu.
  4. Nu pot trăi fară cafea, ceai & cărți.
  5. Sunt un movie-addict iar filmul meu preferat este “The Mummy” (“Mumia” 1999) Este singurul film pe care l-aș putea viziona la nesfârșit și tot nu m-aș putea sătura de el.
  6. Nu las serialele mai prejos, vreau sa vă prezint câteva din serialele mele preferate: Lucifer, The Handmaid’s Tale, The Vampire Diaries, Sex and the City, Gossip Girl, Penny Dreadful, War and Peace & many more. (După cum puteți vedea, sunt un amalgam de trăiri).
  7. Țara mea de suflet dupa România (of course) este Egipt. Tind să cred că am fost Cleopatra într-o viață anterioară. (Cel puțin așa spun testele de pe Facebook) Nu am o explicație anume dar mă simt foarte legată de tărâmul faraonilor.
  8. Ador plimbările lungi, cu căștile in urechi. Ochii închiși si shut down la lume este the best feeling atunci cînd ești extenuat.
  9. Îmi place foarte mult să călatoresc iar în următoarele postări vă voi împărtăși experiențe din locurile pe care le-am văzut.
  10. Sunt o fire pozitivă, dar uneori nu-mi “iese bine” limonada. [When life gives you lemons, make lemonade.]  Vreau ca într-o zi cineva să-mi spună. că datorită mie, nu a renunțat.

 

În încheiere vă las cu un citat simpatic și sper că v-a plăcut de această micuță parte din Poli.

XOXO Gossip Girl …. glumesc.

See you next time! Hugs!

22627758_10214397395913576_180557763_n

 

Continue Reading