În cel de-al treilea articol, am zis că este momentul să scriu despre Mexicoooo! Da, Mexicul, frumosul Mexic. Înainte să ajung acolo, poveștile despre Mexic nu erau tocmai bune, ci mai degrabă înfricoșătoare (crime, pericol, sărăcie). Ei bine, când m-am hotărât să vizitez Mexicul, recunosc m-am gândit de 2 ori, însă eram prea curioasă ca să nu merg.
Procedeul de la Ambasada din Mexic este foarte simplu, la fel ca în orice alt stat. Odată ce am ajuns în fața ofițerului i-am spus că o să stau doar o zi și că scopul meu este de a vizita (piece of cake). După ce am trecut de border, am simțit un val și mai mare de curiozitate. Nu am fost speriată de oamenii înarmați de la intrarea în Mexic (ba chiar am și o poză, a funny one), am mers mai departe. Prima situație sau mai bine zis, interacțiune cu mexic Society a fost legată de un domn taximetrist care efectiv ne întreba în mod insistent unde ne poate duce (eram 8 români și 2 mexicani, colegi cu noi de muncă), și ne repeta în spaniolă că o să își mai cheme un prieten. Partea funny este că se ținea după noi cu mașina, încercând să ne convingă să îi acceptăm serviciile. Nu am mers cu acel domn (normal că nu, devenise umpic cam creepy), am luat uber-ul, deși până să vină, lumea se uita insistent la noi. Cu siguranță pentru faptul că eram străini.
Într-adevăr Mexicul, nu este tocmai un loc safe, însă este frumos. Am trecut prin Tijuana, dar am fost doooar în trecere, iar restul zilei ne-am petrecut-o în Rosarito. Un orășel la 29 km depărtare de Tijuan, un orășel atât de frumos. Acolo, am mers la un local de pe plajă, extraordinar de frumos, am avut parte și de un show muzical din partea mariachi-lor (exact cum vezi în filme). Apoi, am mers să călărim caii, tot acolo pe plajă. Mâncarea a fost….. de origine mexicană (ofcccc), a fost bună, dar eu nu mă topesc după acest gen de mâncare. În timp ce mâncam, veneau tot felul de negustorii care voiau să vândă bijuterii, să ne picteze, să ne împletească părul, un amestec de servicii puteau face acești oameni.
Viața în Mexic este ieftină, oamenii pe care i-am întâlnit au fost calzi, buni, umili. Moneda lor este mexican peso, și nu au o valoare mare. Străzile sunt pline de tarabe la care poți găsi diverse suveniruri, de la obiecte materiale, la piețe pline de mâncare specifică Mexicului.
Experiența din Mexic o fost una dintre cele mai frumoase. Deși eram sceptică la început, am văzut priveliști deosebite, oamenii au fost normali, timpul petrecut a acolo a fost precious. Când am ajuns din nou la Ambasadă, am fost întrebată cum mi s-a părut ceea ce am vizitat, dacă am avut parte de o experiență plăcută și ce mi-am cumpărat de la ei. Am avut nevoie doar de pașaport, atât ca să intru în țară, cât să și ies (eazyyyy).
