“Trebuie să fi naturală!”

“Nu mai pune fond de ten!”

“Nu ai coşuri. Nu se văd.”

Cam de câte ori ai auzit aceste expresii? Eu, cel puţin, de foarte, foarte, foarte multe ori. Şi sincer (de cele mai multe ori) nu mă ajutau prea mult. Puterea, încrederea vin dinăuntrul tău.

Problema acneei este una mult mai amplă decât majoritatea dintre noi/voi aţi putea înţelege. Mă confrunt cu problema coşurilor de la vârsta de 11 ani. A fost şi este cumplit – să nu găsesc puterea de a privi în ochi omul de lângă mine, să nu pot ieşi din casă fără măcar puţin fond de ten pe faţă, sa refuz să merg la plajă pentru că nu aş putea sta fără pic de fond de ten, etc, etc, etc. Este o traumă. 

Totuşi, în cadrul acestui articol nu voi înşirui povestea vieţii mele cu acneea şi nici povestea depresiei care a venit odată cu ea, ci voi prezenta câteva din produsele care, pe mine, mă ajută în continuare foarte mult.

Aş începe totuşi cu idee că, de la 11 ani, merg la dermatolog -dr. Daniela Zaharia, care treptat a devenit şi un medic psiholog pentru mine. Ori de câte ori merg la dânsa cu probleme, puterea revine rapid. Nu am urmat niciodată tratament medicamentos pentru acnee şi nici o dietă anume. Am învăţat să evit grăsimile, sucurile, ştiţi şi voi prostiile astea. 🙂

Dar … am folosit creme. Multe, foarte multe creme.

1. De departe, crema perfectă pentru mine este EPIDUO GEL. O folosesc şi în prezent şi mă ajută în momentele de criză. (nu se foloseşte zilnic pentru că usucă foarte tare pielea)

2. ACNE-OUT – este o gamă e produse: spumă de curăţare cu care îmi spăl faţa înainte de culcare, loţiunea şi crema activă pe care le folosesc strict pe coşuri când apar, tonerul matifiant care controlează destul de bine sebumul, crema hidratantă pe care o folosesc înainte să aplic fondul de ten. Această gamă de produse este cea mai bună pe care am folosit-o până în acest moment şi o recomand cu încredere.

3. VICHY MINERAL 89 este o loţiune fortifiantă, gel. Conţine  apă termală mineralizantă  în proporție de 89%, cu acid hialuronic de origine naturală. Eu o folosesc zilnic înaintea aplicării fondului de ten, ajută la refacerea petelor pigmentare, dar şi la hidratarea tenului cu probleme.

4. Fondul de ten VICHY DERMABLEND este singurul fond de ten pe care eu îl folosesc şi îl recomand! Este special pentru tenul acneic, cu probleme. Se întinde uşor, este puţin lichid, rezistent şi cu o acoperire excelentă. Se găseşte în nuanţe multiple şi este foarte, foarte, foarte eficient.

Acestea sunt o parte din produsele pe care eu le utilizez constant şi care îmi fac foarte bine.

Vă recomand să le încercaţi şi voi şi să alegeţi produsul care vi se potriveşte cel mai bine. 🙂

VICHY a demarat un experiment extrem de interesant pe tema coşurilor – imagini în care eu m-am regăsit şi care chiar m-au cutremurat. Haideţi să facem ceva. Depresia cauzată de acnee există!

https://youtu.be/-GjIJu6tVmE

Pe Horia Colibăşanu l-am cunoscut simplu şi rapid. Da, a fost o dorinţă de ceva vreme, oarecum neîndeplinită. Dar, contextul favorabil nu a întârziat să apară. Urma să participe la o acţiune organizată de clubul sportiv Politehnica Timişoara  – #subcerulliber. Am îndrăznit să aleg varianta rapidă, l-am sunat… Şi nu mică mi-a fost surprinderea cand am auzit că, fără să stea pe gânduri, a acceptat invitaţia de a veni în emisiunea mea – #studentiideieri -. Trecem peste momentul în care vă descriu emoţiile ce mă inundau.

Cum e Horia Colibăşanu?

Horia este un om extrem de simplu şi plăcut. Deloc figurant, poţi purta orice conversaţie cu el. Este un om cu picioarele pe pământ şi cu foarte mult bun simţ. Îi ascultam povestea şi parcă nu mă mai săturam atunci când îi ascultam povestea vieţii.

Vă las aici o parte din interviul realizat de mine, în compania unuia dintre cei mai mişto oameni pe care i-am cunoscut:

1. Dăm puţin timpul în urmă şi pentru că specificul emisiunii este perioada studenţiei. Ce studii aii finalizat?

Trebuie să dăm timpul în urmă ceva mai mult. 🙂 Am terminat Facultatea de Stomatologie (pe vremea aceea). De atunci, lucrez ca medic dentist.

2. De ce ai ales această specializare?

În momentul în care am ales şcoala la care să merg, m-am gândit la ceva ce să permită a lucra în privat, a nu fi angrenat într-un sistem mare. Cu timpul mi-am dat seama că am făcut alegerea potrivită. Pentru a pleca într+o expediţie în Asia, spre exemplu, este nevoie de o pregătire de două luni. Aşa, cu cabinetul am mai putut jongla.

3. Cum a început povestea cu sportul, în mod special cu expediţiile?

În liceu am făcut atletism, îmi plăcea. Dar,e ra mai complicat ca organizare. Nu am reuşit mai mult de câteva săptămâni. Prin anul III de facultate, după ce mergeam constant la munte, mi-am dat seama că aş vrea să fac aceste expediţii la modul serios, aşa că m-am înscris în clubul alpin român. Am învăţat să mă caţăr. La început mergeam la munţi mai apropiaţi, expediţii mai ieftine. Am avut performanţe în perioada studenţiei, însă de cele mai multe ori au apărut limitări de tip financiar.

4. Care au fost dificultăţile întâmpinate de tine, ca sportiv, de-a lungul timpului?

Partea financiară a fost cea mai mare dificultate. Mai sunt probleme de logistică, sau întârzieri de bagaje. Te trezeşti în mijlocul muntelui că îţi lipseşte o pufoaică şi ti-e frig. Oboseala – după fiecare deplasare am nevoie de o pauză de aproximativ de două luni. Mai apar accidentările – tendinită, entorse. La 40 de ani este greu să mai faci sport de performanţă.

5. Fiecare expediţie presupune un soi de risc, multă pregătire. Cum reuşeşti tu să rămâi motivat în momentele dificile?

Şi eu sunt curios cum se întâmplă treaba asta. Dar îmi place, asta contează cel mai mult. M-am şi obişnuit să fac asta. Mi s-ar părea ciudat ca într-o zi să nu mai merg la antrenament. Este concediul meu, locul în care mă simt cel mai bine. Dacă cineva m-ar obliga să merg la mare în loc de Himalaya, spre exemplu, aş fi tare nefericit. O plajă tropicală este, pentru mine, ca o puşcărie.

6. În 2008 ai avut parte de o expediţie cu un final tragic. A fost acesta un moment de cotitură?

Da, a fost o expediţie în care partenerul meu s-a îmbolnăvit şi nu am reuşit să îl coborăm de la 7.000m. A murit acolo. A fost un moment de cotitură pentru că a trebuit să îmi evaluez opţiunile şă să văd dacă vreau să continui.

7. În 2017 ai reuşit performanţa de a ajunge pe Everest fără oxigen suplimentar şi fără ajutorul unei echipe de şerpaşi. Cum a fost această experienţă?

A fost o lună de expediţie, dar în mare s-a derulat aproape perfect, în timpii organizaţi. În ultima zi a fost mai greu, pentru că mi-au dispărut din lucruri, pe la şerpaşi. A fost destul de dificil, frig, dar coborârea a fost printre cele mai grele – 3 zile. Dar m-am mişcat continuu.

 

Discuţia integrală cu alpinistul care a ajuns pe acoperişul lumii o găsiţi mai jos. Vă recomand să urmăriţi interviul integral, pentru o sursă în plus de motivaţie şi putere. 🙂