Despre viață și oamenii pe care îi întâlnim

În una dintre postările mele anterioare am prezentat câteva citate ce fac referire la casă și la locurile natale. În acest articol mi-am propus să adun citate din diferite opere literare, dar și din câteva seriale. Mie personal îmi plac foarte mult și sper să fie și pe placul vostru.

 

• “Venim singuri pe lume și o părăsim singuri. Dar pentru tot ce se întâmplă în restul timpului ne datorăm nouă înșine să ne găsim companie. Avem nevoie de ajutor, avem nevoie de sprijin. Altfel, suntem singuri… străini, fără legătură cu ceilalți și uităm cât de conectați suntem de fapt. Așa că preferăm să alegem dragostea, să alegem viața și pentru un moment ne simțim mai puțin singuri.” – Anatomia lui Grey (sezonul 5, episodul 10 – All by myself)

 

• “Pentru că indiferent cât de rău ne rănește un lucru, uneori, renunțarea la el doare și mai tare. – Anatomia lui Grey (sezonul 4, episodul 2 – Love/Addiction)

 

• “…viața și moartea ne stau în față tot timpul […] suntem obligați să știm că viața, fiecare clipă, e doar timp luat cu împrumut și că fiecare om de care ne permitem să ne pese va însemna cândva de-a lungul vieții, încă o pierdere a cuiva drag.” – Anatomia lui Grey (sezonul 5, episodul 18 – Stand by me)

 

• În unele cazuri, trădarea este inevitabilă. Când corpurile noastre ne trădează, chirurgia e adesea cheia către recuperare. Când ne trădăm unii pe alți… calea către recuperare e mai puțin clară. Facem tot ce e nevoie pentru a reconstrui încrederea care a fost pierdută. Sunt unele răni, unele trădări, care sunt așa de adânci, așa de profunde că nu se poate repara ceea ce a fost pierdut. Și când se întâmplă asta… nu e nimic de făcut decât să aștepți. – Anatomia lui Grey (sezonul 3, episodul 9 – From whisper to a scream)

 

• “Viața este un povârniș. Cât urci îi privești vârful și te simți fericit, dar când ajungi sus în creastă zărești dintr-o dată scoborâșul și sfârșitul, care e moartea. Și nicio ființă nu se mai întoarce niciodată… Se vor naște milioane, miliarde de ființe care vor avea, în câțiva cm2, un nas, ochi, o frunte, obraji și o gură ca mine și un suflet ca al meu, fără ca eu să mai renasc vreodată…” – Bel ami de Guy de Maupassant

 

• “Am învățat că nu merită să plâng după oamenii care nu m-au iubit și care m-au abandonat. Că aceia care m-au însoțit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât niște umbre care doar m-au privat de soare… ” – Fluturi de Irina Binder (volumul I, pag. 17)

 

• “Acelea erau comorile mele, momentele care mă făceau fericită, care mă făceau să visez…” – Fluturi de Irina Binder (volumul I, pag. 192)

 

• “Precum pohoiul surpă, dărâmă, ia, duce și nămolește, tot astfel și durerea mare curăță sufletul; precum după pohoi abia pe ici pe colo se mai zăresc urmele celor foste, tot astfel și după durerea covârșitoare, departe ni se ivesc și acoperite în uitare cele simțite mai înainte, dar precum pe urma pohoiului de primăvară crește iarbă verde, tot astfel și durerea mistuitoare lasă în sufletul tânăr o nouă sete de viață. […] de câte ori se încerca să reînceapă povestea curmată, îi răsunau în urechi vorbele: Pui de cuc în cuib de cioară! Simino, fata mea!” – Pădureanca de Ioan Slavici (part.XIV, pag. 90)

 

• “- Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet. Ca să nu se bage nimeni în el cu cuțitul.” – Iona de Marin Sorescu (pag. 10)

 

• “- Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată din ani, pe care am trăit-o eu?” – Iona de Marin Sorescu (pag. 24)