Scop da, mijloace ba..

În următoarele rânduri voi publica o parte dintr-o lucrare de-a mea, legată de auto-persuasiune.

Momentul în care procesul de persuasiune a avut loc este acela când eu m-am întors la primul meu loc de muncă, unde eram și sunt în prezent o simplă vânzătoare într-un magazin cu personalitate din centrul orașului, după ce am avut posibilitatea de a lucra în domeniul în care studiez și implicit să avansez în carieră prin dobândirea de experiență și cunoștințe noi. Au fost mai multe motive pentru care eu am renunțat la locul de muncă din aria care o studiez , dar cel mai puternic are legătură cu regula simpatiei din teoria influenței sociale a lui Robert Cialdini, adică faptul că nu au existat situații de conflict majore și în majoritatea timpului relația dintre mine și superiori a fost una de prietenie (deși nu ne cunoșteam înainte de momentul primei mele angajări la magazin). R. Cialdini spune că unul dintre aspectele regulii simpatiei este faptul că empatizezi cu interlocutorul și îți este mai ușor să spui “Da” dacă o cunoști. Un alt motiv pentru care am renunțat la oportunitatea de care m-am izbit a fost disponibilitatea timpului, mai degrabă lipsa acesteia ; având un program și un mediu de lucru mult mai lejer la locul de muncă precedent, am decis că așa ar fi mai bine și că viața e lungă și plină de oportunități.

Acum că v-am pus la curent cu prima parte a poveștii , consider că trebuie să trecem la partea interesantă , adică aceea când am decis să îmi deschid o afacere. Așadar, când am început să lucrez din nou la magazin am avut un moment în care toate lucrurile s-au pus cap la cap și am realizat situația în care sunt atât personal cât și profesional. Eram pe cale să termin facultatea și mi-am dat seama că nu știu ce să fac cu viața mea și că voi rămâne în continuare o simplă vânzătoare fără oportunități de dezvoltare. Creându-se o situație de disonanță cognitivă în sinea mea, am apelat la dovezi tehnice pentru a depăși situația, pathosul (adică sentimentele mele și dorința de a nu mai stagna) m-au ajutat să iau o decizie dificilă dar importantă. M-am convins pe mine însămi că vreau mai mult și că orice este posibil și ca urmare mi-am schimbat atitudinea,  ideile și comportamentul, am hotărât că trebuie să acționez și să încerc pentru că nu am nimic de pierdut.

În concluzie, m-am auto-persuadat cu ajutorul teoriei disonanței cognitive, atunci când am ajuns într-o situație discrepantă și am reușit să o depășesc apelând la pathos și la convingerile mele interioare.

Așadar, voi face tot posibilul să îmi pun planul în aplicare și să reușesc!

Voi ce planuri aveți? Cum aveți de gând să le realizați?

Cu drag,

Roxana P.