Franța sau My “first time” three times

Acum, dupa ce am tastat titlul acestei postari, stau si ma gandesc ca neintentionat, aproape tot blog-ul acesta se invarte in jurul cifrei magice 3 :D.

Nu, nu sunt superstitioasa si nici in mituri nu prea cred.

Am ales sa includ aceasta postare in categoria “travel”, insa, cu siguranta, aceasta experienta nu a fost doar despre asta.

“Prima data” de 3 ori, in traducere mot-a-mot.
Cum adica, prima data de 3 ori?

Pai, acum fix un an si cateva zile a fost pentru prima data cand:

-am zburat cu avionul
-am calatorit in Franta
-am inceput primul meu job

Huh, now it makes sense? 🙂

Din perspectiva turistica, consider ca Franta este o tara complexa.

Iar aceasta complexitate este oferita de multitudinea de elemente pe care le detine, atat din pct de vedere geografic, cat si etnic, cultural, arhitectural si probabil multe altele neobservate de mine.

Este o tara cu un relief variat, o multime de obiective superbe.

Este o tara foarte variata etnic. Uitandu-te in jurul tau, o data ce ai luat primul RER, realizezi numarul impresionant de posesiuni coloniale cu care s-a mandrit Franta in trecut.

La nivel cultural, Franta te surprinde de fiecare data, cu fiecare muzeu, galerie de arta, palat vizitat. Chiar daca ajungi la un momentdat la senzatia de satietate, gandidu-te ca o galerie de arta sau un muzeu in plus vizitat, nu iti mai poate starni uimirea, cu siguranta vei ramane frapat de vreo pictura renascentista, sau de arhitectura vreunui muzeu baroc.

Fiind primul meu zbor, si neavand un insotitor, a trebuit sa caut adanc in mine simtul acela al orientarii in spatiu, pe care nu l-am avut niciodata.

Aeroportul Charles de Gaulle este imeeens, sau cel putin asa mi s-a parut mie atunci, avand nivelul de adrenalina peste limitele normale.

Totusi, surprinzator, neasteptat si ca prin minune, reusisem sa ies din amalgamul acela de oameni si sa ajung unde trebuia.

Nu va ganditi ca am avut timp sa ma relaxez si sa imi celebrez simtul orientarii pe care nu il cunoscusem pana atunci.
Pentru ca a doua zi aveam sa incep TOJ-ul pentru care am fost trimisa in Franta.

La inceput a fost destul de crunt. Practic ajunsesem acolo stiind ca urmeaza sa fiu train-uita pt jobul pe care urma sa il efectuez cand ma voi intoarce inapoi in tara.

Insa, o data ajunsa acolo m-am dat cu capul de o multime de lucruri, care m-au trezit din somnul post-studentiei, nici bine celebrat.

Cei care ne trainuiau aveau sa isi ia tălpășița de indata ce noi, cei veniti in Franta, aveam sa ne insusim bine cunostiintele.

Nu pot sa ma pun in locul acelor oameni, dar banuiesc ca trebuie sa fie destul de crunt sa iti “predai” activitatea, pe care ai desfasurat-o timp de cativa ani buni, pentru simplul fapt ca angajatorul prefera sa lucreze cu o alta tara, pe motivul fortei de munca mult mai ieftine.

Ii admir pe acei oameni pentru profesionalismul, intelegerea si rabdarea pe care au avut-o cu noi, fiind constienti ca, practic, suntem acolo sa le luam pâinea…

Una peste alta, toata experienta a fost epica. Am avut ocazia sa cunosc oameni noi, oameni cu care am format prietenii frumoase.

Am cunoscut mentalități si obiceiuri noi. M-am familiarizat cu cultura fraceza si am invatat o sumedenie de lucruri, in cele 2 luni.

Mai jos am compus o colecție de amintiri placute din TOJ-ul in Franta.

Musee du Louvre

(Musee du Louvre)