Omul cât trăieşte-nvaţă!

Înainte de salut, vreau să ştii că articolul astă merită să îl citeşti doar dacă, în viaţa ta, a existat măcar o situaţie/experienţă  din care ai avut de învăţat. Ştiu că ai nevoie de timp şi pentru alte lucruri, aşa că nu vreau să ţi-l răpesc aşa …aiurea.

Bună din nou şi fără alte introduceri..am un poriect de terminat şi de urcat într-un tren, spre casă(ştii cum e treaba: studenţii merg, des, acum, cu trenul, că cine ştie cât timp mai binevoieşte statul să ne deconteze drumurile). Ce am înţeles şi ceea ce am avut de învăţat, până acum?!..nu mai multe decât tine, probbail…Hai să vedem:

• Că, de cele mai multe ori, fericirea şi împlinirea mea sunt strâns legate de alegerile pe care le fac
• Că sunt singura răspunzătoare pentru acţiunile mele. Dacă nu mi-e bine este pentru că, la un moment dat, am ales greşit. Că oamenii chiar se schimbă… doar dacă şi când ei vor, nu fiindcă asta aştept eu, nu în felul în care vreau eu.
• Că totul se întâmplă, în viaţa mea, ca eu să învăţ ceva şi să folosesc în ceea ce are să urmeze. Că aproape nimic nu e întâmplător!!!!!!(Dacă am o obsesie în viaţă, aia e pentru cifra 2 care mă urmăreşte de când mă ştiu)
• Aproape că nu mai există lucruri făcute fără pic de interes..păcat, zic şi eu.
• Nimic, dar absolut nimic nu e pe gratis. Iar, dacă totuşi am avut ceva pentru care nu am făcut nimic sau nu mi se cuvenea neapărat(nu, nu am furat ceva, vreodată) am pierdut. A fost doar o chestiune de timp, până să se întâmple. Sau, s-a întâmplat chiar mai repede decât mă aşteptam.

  

• Să alegi în favoarea ta, uneori, chiar nu e egoism. Eu de asta m-am convins când, având loc situaţii similare, oamenii pentru care am renunţat la mine, nu au renunţat pentru mine, la ei. Aşa că, unoeri, chiar nu te autoprocalama egoist fiindcă iei pentru tine şi nu pentru restu`.
• Pentru ce simt sau nu (mai) simt, nu mă învinovăţesc. Nu am reuşit, până acum, să îmi induc sentimente. Să mă mint, da şi chiar nu a fost de ajutor.
• Îmi asum ce fac, nu ce cred alţii că am făcut. Îmi fac griji pentru conştiinţa mea şi nu pentru opiniile altora.
• Să nu te compari, VREODATĂ, cu VREO ALTĂ PERSOANĂ (nici măcar cu fratele/sora/verişorul/copilul vecinilor cu care ai tăi obişnuiau să te compare). Vorbim de cu totul ale contexte, circumstanţe şi situaţii. Mai presus de tot, e vorba de alte persoane.

Am înţeles că….

• Tot ceea ce fac mi se va întoarce.

  

• Resentimentele şi iertarea se răsfrâng, mai întâi de toate, asupra mea.

• Că oamenii mă dezamăgesc fiindcă eu aştept ce nu trebuie de la cine nu e cazul, când nu e momentul.
• Că maturitatea şi înţelepciunea nu stau în anii din viaţă, ci în viaţa din anii mei, în experienţele pe care le am şi mai presus, în capacitatea mea de a înţelege şi de a învăţa din tot ce greşesc eu sau cei din jur.
• Că sinceritatea e atât de importantă, e esenţială în tot ce spun şi ce fac. Totuşi, învăţ ce să exteriorizez şi ce nu.
• Că oamenii văd în mine ce vreau eu să vadă. Eu sunt cea care decide cine şi cum să mă cunoască. Oricum, pentru fiecare persoana eşti un alt om fiindcă, normal, lumea chiar înţelege şi interpretează ce vrea. Şi că veni vorba de lume: chiar încerc să mă autoeduc că nimic din acţiunile pe care le fac şi au consecinţe strict asupra persoanei mele, nu trebuie să justific.

• Încrederea 100% să fie doar în mine. Singura pe care mă bazez în situaţii importante să fiu eu.
• Să plătesc cu aceeaşi monedă e sănătos, de cele mai multe ori-cel puţin în cazul meu. Cred că te afectează mai puţin când decizi să acţionezi aşa.
• Că există mai multe tipuri de prieteni. Cei care te ascultă, cei care te sfătuiesc, cei sensibili faţă de care îţi deschizi sufletul-des cum deschizi şi facebook-ul, cei open-mind care nu te judecă în cam nicio situaţie, iar cei nelipsiţi-pentru fete: „aia care are cele mai multe şi mai faine haine”, de la care împrumuţi şi tu bluza aia neagră care te face pe tine să pari cu 2 ”chile” mai slabă şi las` că i-o returnezi tu, după ce o speli. Dar, când vrei să o împrumuţi următoarea dată, peste 2 luni, îţi aminteşti că nu mai ai cum…că bluza e tot la tine. În fine…ideea e că prea rar găseşti unul care să le aibă pe toate. Dar, nu fii nemulţumit dacă vreun „skill”, din cele enumerate, îi lipseşte. E ok, vă puteţi înţelege şi aşa, doar să ştii tu ce şi cât să ceri.

• Că relaţiile la distanţă, indiferent de tipul lor, nu sunt, cu siguranţă aceleaşi. Că îmbrăţişările nu se oferă pe whatsapp, pe skype ori pe messenger. În schimb se dau sfaturi, se oferă susţinere morală. Că timpul pentru discuţii şi poveşti e mai puţin aşa că, trebuie să condensezi ce e de spus în vreo 15-20 de minute pe zi. Că dorul se simte când apelul se încheie.

  

• Că empatia e vitală. La fel şi compromisul de dragul oamenilor a căror fericire e importantă pentru tine.
• Am mai îneţeles că există şi iubire chiar necondiţionată-de aia părintească, zic. Nici distanaţa, nici absenţa fizică, nici lipsa timpului petrecut împreună nu reprimă în vreun fel  ce sufletul exprimă.

Sunt convinsă că înţelegi tot ce îţi spun. Sunt mari şanse ca şi tu să fi trecut prin situaţii din care ai învăţat aceleaşi lucruri, eventual şi mai multe.  Nu uita: „Omul cât trăieşte-nvaţă”!!