Am pornit articolul ăsta cu gândul la faptul că, uneori, mi s-a întâmplat ca unele persoane să îmi inhibe felul de a fi. De exmplu, să spunem că, în general, sunt o persoană volubilă. Însă am păţit să fiu intimidată de personalităţi pe care le-am perceput, în momentul interacţiunii, a fi mai puternice, sau mai bine zis, mai impunătoare.

Cu timiditatea e altă discuţie. Să vorbim, acum şi aici, despre autenticitatea de a fi.

Mi se pare că, să fii tu e un dar pe care îl împărtăşeşti cu oameni care sunt gata să îl primească. Îl poţi oferi ca pe o recompensă. Fiindcă ai ajuns să fii tu însuţi/însăţi cu un anume cineva, asta înseamnă ţi-a oferit o stare de confort, siguranţă şi încredere. De obicei, vine de la sine. Închipuie-ţi cum ar fi ca fiecare dintre noi să vină cu propriul dar. Ar fi Crăciun în fiecare zi, nu!?…Eh…nici chiar aşa.

Dar, pare-mi-se ca noi, ca oameni, suntem aşa complexi şi imprevizibili. Iar fiecare nouă interacţiune e o altă experienţă. Niciuna nu seamănă cu cealaltă. E ceva neaşteptat, de fiecare dată.

Într-adevăr, poate să îţi placă sau nu. La fel, la rândul tău, poţi să fii sau nu plăcut şi acceptat. Dar, hai să vedem care ar fi câştigul dacă vei fi “admis” pentru ceea ce de fapt nu eşti. Oare nu te-ai simţi(t) nu tocmai confortabil şi chiar posibil să asimilezi ceva frustrări?..

Uneori, renunţăm la a fi noi înşine fiindcă suntem diferiţi. Ceea ce, de fapt, e absolut normal. Să fii diferit nu e nicidecum o ruşine. Eu văd asta ca pe un privilegiu. Ai pur şi simplu şansa să fii individul şi nu unul dintre indivizii.

Mai e şi teama de a ne arăta şi părţile mai puţin bune, pe care e normal să le avem. Sunt chiar un must have. De exemplu, din câte am observat, chiar se dovedesc a fi foarte utile în procesul  astă-de a fi acceptat de restul. Adică, nouă nu ne prea plac perfecţii…Fiindcă nu ne regăsim, fiindcă îi suspectăm de “neadevărăciune” şi fiindcă, uneori, ne enervează ipocrizia lor. Personal, apreciez oamenii pe care îi recomandă calităţi de seamă, dar şi care îşi asumă defectele. Conştienţi că sunt un tot unitar.

Să fim autentici!

Să avem curajul să fim noi!

Să fim asumaţi şi deschişi, înţelegători şi buni!