Politécnico de Timisoara evolua pe stadionul ”Patria”, acesta nefiind stadionul propriu ci unul închiriat. În anul 1928, cu ajutorul voluntarilor s-a construit primul teren de antrenament al Politehnici Timișoara.

Deoarece Politehnica Timișoara era un club universitar, nivelul competitiv nu se putea păstra la un nivel corespunzător, deoarece jucătorii se schimbau destul de des, datorită statutului de studenți pe care aceștia îl aveau. În acest mod, venirile și plecările de la echipa universitară erau destul de frecvente, astfel că nu se putea cristaliza o echipă competitivă la nivel înalt.
Finanțele de la echipă erau limitate, din această cauză infrastructura clubului lăsa de dorit, astfel că echipa făcea tot mai greu față în competițiile în care era angrenată. Totul a culminat cu începutul anilor 30, când din cauza resurselor financiare deficitare, între 1931-1933 clubul a fost nevoit să-și întrerupă activitatea fotbalistică.

Echipa studențească și-a reînceput activitatea în fotbalul românesc în anul 1934, dar problemele financiare au rămas aceleași, astfel că rezultatele sportive au fost destul de modeste.
Politehnica Timișoara era din păcate o echipă de pluton, aceasta oscila între mijlocul clasamentului și partea inferioară a acestuia din campionatul districtual I, apoi din ligile B și C abia înființate.