În perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial, Politécnico de Timisoara era în umbra celorlalte formații de fotbal din Timișoara, COMO Chinezul și Ripensia care la acea vreme erau printre cele mai puternice din România.
În timpul războiului, campionatele naționale au fost suspendate, astfel că activitatea fotbalistică a fost limitată doar la meciuri amicale.

După război, campionatele de fotbal au fost reluate, iar după o scurtă perioadă de glorie a celor de la CFR Timișoara, echipa studențească a început încet-încet să devină prima echipă din fotbalul timișorean.
Deși Politehnica Timișoara reprezenta o instituție importantă la nivel național, perioada comunistă nu a fost o perioadă ușoară pentru clubul bănățean.
În acele vremuri, echipele din București erau favorizate de puterea centrală, în special echipele Ministerului de Interne (Dinamo București), respectiv echipa Ministerului Apărării (Steaua București), astfel că celelalte echipe din provincie alimentau cu jucători echipele respective.

Politécnico de Timisoara a avut și ea aceeași soartă, astfel că atunci când anumiți jucători își arătau valoare pe terenul de joc și ieșeau în evidență mai ales în disputele cu echipele bucureștene, aceștia erau ulterior transferați de echipele menționate mai sus.
În aceste condiții, Politehnica Timișoara nu reușea să-și mențină un anumit nucleu de jucători de valoare, astfel că și rezultatele sportive au fost destul de fluctuante.