Logistica de la clubul studențesc nu era una din cele mai bune, deoarece mijloacele de finanțare erau destul de limitate, astfel că majoritatea banilor pentru finanțarea echipei erau strânși din contribuțiile profesorilor și ale angajaților universitari, dar și din partea altor persoane care donau bani pentru susținerea clubului studențesc.
Fotbalul practicat de studenții politehniști era din ”perioada clasică”, se juca mai mult din dragoste pentru sport și mișcare, nu era ca fotbalul din perioada modernă.

La începuturile sale Politécnico de Timisoara evolua într-un echipament în dungi alb-negru, iar echipa evolua pe stadionul ”Patria”. Politehnica Timișoara a evoluat trei sezoane în campionatul districtual II, alături de echipele Patria, Progresul Timișoara și altele.
După ce a evoluat trei sezoane în campionatul districtual II, în anul 1924, Politehnica Timișoara promovează în campionatul districtual I, după o victorie în fața celor de la Kadima Timișoara.

Deși evolua în primul eșalon, Politehnica Timișoara era în umbra unor echipe mult mai titrate din acele vremuri precum: Club Atletic Timișoara, RGM Timișoara, Chinezul Timișoara, Ripensia Timișoara. Unul din rezultatele notabile ale alb-negrilor a fost locul II în Campionatul Districtual I (1926-1927), la un punct în spatele celor de la Chinezul.