Semeringul Bănățean, prima cale ferată montană din România

Scurt istoric

Povestea spune că în urmă cu 225 de ani tăietorul de lemne, Mathias Hammer, a descoperit la umbra unui fag, în Valea lui Andrei, actuala zonă a Sigismund-ului din oraşul Anina, o piatră neagră şi lucioasă pe care a prezentat-o la Oficiul Minier de la Oraviţa. Respectiva piatră s-a dovedit a fi huilă de cea mai bună calitate, ceea ce mai târziu a dus la exploatarea minieră din zonă.

Odată cu deschiderea primelor mine de cărbune din Anina a apărut necesitatea construirii unei linii de cale ferată care să faciliteze transportul cărbunelui de la Anina la portul dunărean Baziaş. Astfel în anul 1855 încep demersurile pentru construirea primei linii de cale ferată montană din România. Opt ani mai târziu, la sfârşitul toamnei anului 1863 calea ferată cu ecartament normal dintre Steierdorf-Anina – Oraviţa a fost finalizată, iar în 15 decembrie a fost inaugurată. Traseul este supranumit „Semmeringul Bănăţean” datorită asemănărilor dintre acesta şi celebra cale ferată montană „Gloggnitz-Semmering-Mürzzuschlag” din landul Styria, Austria.

Descrierea traseului

O serie de caracteristici fac deosebirea dintre calea ferată Anina – Oraviţa şi oricare alta. În primul rând, traseul Anina – Oraviţa reprezintă prima cale ferată montană construită în România şi a doua cale ferată montană din Europa. De asemenea a devenit foarte cunoscută şi pentru traseul ei dificil şi spectaculos.

Linia ferată Anina – Oraviţa are o lungime de 33,4 km, iar cele 14 tuneluri însumează 2084 m, viaductele în număr de 10 reprezintă alţi 843 m din totalul de 33,4 km. 9946 m sunt zidurile de sprijin, iar pe 21171 m s-au executat tăieri în stâncă. Cel mai înalt viaduct este cel de la Jitin şi măsoară 37 m, iar cel mai lung tunel este cel de la Gârlişte şi se întinde pe 660 m. Calea ferată urcă spre Anina de la 218,7 m (Oraviţa) la 556,4 m (Anina), aşadar se remarcă o diferenţă de nivel de 337,7 m. Marea artă a construcţiei acestei căi ferate constă în faptul că are o înclinare de 20‰ faţă de celelalte căi ferate care au o înclinare de 14‰. Constructorii acestui magnific traseu au fost inginerii Anton Rappos şi Karl Dülnig şi arhitecţii Karl Maniel şi Johann Ludwig Dollhoff-Dier.

 Pentru remorcarea trenurilor pe acest traseu trebuia proiectată o locomotivă cu caracteristici speciale. O astfel de locomotivă a fost realizată de către inginerul Pius Fink. Locomotiva „Steyerdorf” tip STEG 34, cu numărul de fabricaţie 500 a fost denumită după numele localităţii de lângă Anina.

Trenul de azi 

Linia nu a fost niciodată electrificată, funcţionând în momentul de faţă cu o locomotivă diesel românească LDE125, seria 69-73 construită special pentru linia Anina – Oraviţa, şi două vagoane de clasa a II-a, necompartimentate, cu bănci de lemn construite în anul 1914. Locomotiva se deosebeste faţă de celelalte prin aceea că din cele patru axe, cea dintâi şi ultima se înclină spre dreapta, respectiv spre stânga, permiţând intrarea locomotivei într-o curbă cu o rază mai mică. Vagoanele destinate transportului de călători sunt, de asemenea, prevăzute cu un dispozitiv de rotaţie; regula de bază este ca întotdeauna două din cele patru axe să fie frânate. Vagoanele au fost recondiţionate de mai multe ori, carcasa şi interiorul au rămas însă neschimbate. Încălzirea interioară se face pe aburi, în mijlocul vagonului se află un compartiment unde se găseşte cuptorul. Viteza medie este de 17 km/h, distanţa dintre Oraviţa şi Anina fiind parcursă în circa 2 ore. Trenul pleacă la ora 11:15 din gara Oraviţa şi ajunge la ora 13:15 la Anina, urmând să plece la ora 14:40, iar aproape două ore mai târziu, la 16:40 ajunge din nou la Oraviţa.

În urma tragicului accident minier din anul 2006, Mina Anina a fost închisă definitiv; odată cu aceasta s-a restrâns şi mai apoi a încetat  şi activitatea Fabricii de cherestea. Drept urmare linia ferată Anina – Oraviţa a fost limitată doar la transportul de persoane.

Astăzi, la 154 de ani de la punerea în folosinţă a acestei căi ferate Anina – Oraviţa, populaţia celor două oraşe şi nu numai se luptă pentru a păstra funcţional acest simbol al zonei.

De-a lungul existenţei sale de până acum aceasta a contribuit din plin la dezvoltarea zonei Munţilor Aninei, devenind unul dintre simbolurile, nu numai al acestor munţi, dar şi al judeţului Caraş-Severin şi al întregului Banat. Însoţind istoria acestor ţinuturi, calea ferată Anina – Oraviţa a fost martorul tuturor perioadelor de prosperitate şi etapelor mai puţin luminoase din ultimii 154 de ani.

Please follow and like us: