Unii spun că acasă este acolo unde îţi este inima, alţii spun că acasă este acolo unde e mama ta. În ceea ce mă priveşte sunt de acord cu ambele afirmaţii. Pentru mine acasă este Anina, acolo unde îmi sunt inima şi gândul, acolo unde sunt părinţii mei.
Pentru a realiza o descriere obiectivă a oraşului Anina pot spune că este un oraş situat în sud-vestul României, în partea centrală a judeţului Caraş-Severin, în inima munţilor Aninei ce reprezintă extensia sudică a Carpaţilor Occidentali. Suprafaţa totală a localităţii este de 14 696 ha cu o populaţie de aproximativ 7 000 de locuitori. Informaţii despre localitatea Anina datează încă din anul 1773, iar în anul 1952 dobândeşte statut de oraş sub denumirea de Anina. Această localitate s-a dezvoltat rapid în jurul exploatărilor de huilă devenind un important centru carbonifer, dar şi datorită exploatării forestiere din zonă.
Din punct de vedere subiectiv, pot spune că Anina este locul unde în dimineţile de vară când te trezeşti şi priveşti pe geam vezi pădurea verde în faţă şi soarele răsărind din spatele ei. Anina este oraşul copilăriei şi adolescenţei mele. Este locul în care aştept cu drag şi nerăbdare să mă întorc, este locul unde se află o parte din oamenii care mi-au oferit cele mai frumoase momente şi care azi s-au transformat în amintiri nepreţuite.
Momentul în care a trebuit să plec de acasă a fost atunci când am terminat liceul şi am venit la Timişoara la facultate. Cu greu m-am despărţit de casă, iar acum îmi vin în minte versurile poeziei „Casa noastră” a lui Octavian Goga:
„Şi uite-mi trec pe dinainte
În rânduri-rânduri toate cele:
Oraşul înnegrit de fumuri
Şi toate plânsetele mele.
…………………………………
Şi ca un cântec, cum s-a stins
Frumoasa mea copilărie.”
17 Comments
În cartea „Oraşe de silabe”, Ana Blandiana spunea: „oraşele nu seamănă între ele pentru că au, fiecare, un alt suflet, inefabil, care nu poate fi comparat.”
Eu cred că fiecare dintre noi are un loc al său pe pământ. Sunt legată de ţara mea de origine şi de oraşul natal, ca şi tine, pentru că doar aici mă simt confortabil. De aceea nu pot sta timp îndelungat departe, printre străini. Nu am capacitatea de adaptare şi dorul mă-ntoarce acasă, la locul unde am învăţat de toate şi m-am regăsit întotdeauna. Şi înţeleg atât de bine sentimentul tău şi vorbele mamei: „mi-a fost dor şi de pietrele de pe drum…”
Foarte frumos si emoționant articolul.
Mulțumesc, Aly!
Mă bucur nespus ca împărtășim aceleași sentimente și emoții … un oras cu o istorie frumoasa , cu oameni frumoși … Corina o descriere remarcabila ! Felicitări !
Anina.. locul în care am crescut,am legat prietenii, locul în care mă regăsesc. “Ai fost acolo, şi acolo vei râvni tot timpul să te întorci”(Leonardo da Vinci)
Foarte frumos scris, emotionant. Felicitari pentru acest blog de suflet!
Mulțumesc, Kati!
Anina…un loc de care am auzit atat de des! Ai scris ca intotdeauna…perfect!
Multumesc, Mada! Te pup!
Ce articol frumos! Apreciez latura ta sensibila.
Sti cum se zice… Nicaieri nu-i ca acasa! Te pup
Multumesc! Si eu te pup!
Superb, si eu sunt din Resita, deci cunosc Anina si sunt perfect de acord cu tine 🙂
Uite cum mai aflu cate ceva.. ce mica-i lumea. 🙂
Un oraș cu peisaje spectaculoase. Dacă sunteți în trecere, merită să aruncați o privire.
Articolele tale sunt foarte la suflet! Felicitari :*
Multumesc! :*
Frumoasă Anina și frumos articol!