În vara anului 2016 am avut parte de câteva experiențe interesante. Le spun interesante, pentru că au fost atât amuzante, cât și enervante și am trecut prin tot felul de stări emoționale datorită lor, așa că nu găsesc un alt cuvânt mai potrivit.
Am decis că vreau să plec undeva în vacanță. După câteva căutări m-am hotârât pentru Innsbruck, Austria. Avantajul era că aveam și niște rude acolo, deci a fost mai ușor din mai multe puncte de vedere. Așadar, am găsit, am stabilit, am decis și era totul sigur. Ideea era că nu mai trecusem printr-un proces de genul acesta până atunci, adică planificarea unei vacanțe întregi, cu toate detaliile organizatorice și așa mai departe. Așa că, am decis să apelez la cineva care știam că mă poate ajuta, petrecând foarte mult timp pe drumuri, vizitând diferite locuri. I-am oferit detaliile necesare, urma să călătoresc împreună cu prietenul meu, așa că s-a ocupat de absolut tot, de la rezervarea biletelor, până la găsirea unui mijloc de transport de la aeroport către locația dorită de noi.
Cu o zi înainte de plecare, am avut o conversație cu persoana care s-a ocupat de planificarea vacanței noastre, doar pentru a ne asigura că totul este în regulă. După puțin timp, realizează că noi urmează să ajungem la un aeroport, iar autobuzul pentru care aveam bilete rezervate, pleacă de la un alt aeroport. Ăla a fost genul acela de moment când simți efectiv cum îți părăsește spiritul corpul din cauza stării de nervi pe care ai acumulat-o foarte rapid și simți că nu există atâtea cuvinte câte ai avea tu de spus pe moment. Am încercat să nu am vreo reacție pripită și să spun ceva ce pot să regret, am discutat puțin și și-a dat seama că poate rezolva situația simplu, a anulat rezervarea respectivă și a făcut alta, pentru aeroportul corect de data asta. Ok, perfect, credeam că am scăpat de probleme.
În ziua plecării, am ajuns mai devreme la aeroport, pentru a ne asigura că totul decurge conform planului. Trebuia să decolăm undeva in jur de ora 12:00. Bineînțeles că universul avea alte planuri. Am așteptat în aeroport vreo 4 ore, între timp plimbându-ne de la o poartă la alta, pentru că…de ce nu? Într-un final, am primit permisiunea sa ne îmbarcăm. Partea amuzantă a fost că însoțitorii de zbor au început să spună tuturor că motivul pentru care nu am decolat până acum, a fost faptul că au experimentat niște probleme tehnice. Really? Îți mai vine să urci în avion când auzi că a avut probleme tehnice? În fine, am mers înainte, doar nu era să mă întorc înapoi acasă. Am ajuns și la destinație, în siguranță, dar bineînțeles că din cauza întârzierii avionului, autobuzul nostru era de mult plecat. Așa că am rămas în aeroport, pentru că nu aveam cum să plecăm de acolo decât dacă dispuneam de o mașină, și nu a fost cazul aici. Aaa, și am uitat să menționez că nu ne puteam folosi nici de telefoane, pentru că nu aveam roaming-ul activat ( aici am realizat că dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost cu siguranță), așa că thank God for airport wi-fi.
Am discutat cu mai multe persoane, am pus țara la cale, am așteptat foarte mult în aeroport, deja știam toate reclamele și revistele și tot ce se găsea pe acolo. Că nu înțelegeam nimic din ele, era partea a doua. Undeva după vreo 10 ore de așteptat și sperat imposibilul, am reușit să ajungem la destinație. Dar nu, nu este acel happy ending la care vă gândiți, nu s-a terminat totul aici.
Stay tuned!
Hi, this is a comment.
To get started with moderating, editing, and deleting comments, please visit the Comments screen in the dashboard.
Commenter avatars come from Gravatar.